Dialog pe marginea unui dialog
A:-Adanciti intr-o conversatie pe tema nemuririi,lasasem sa se innopteze fara a mai fi aprins lumina.Nu ne vedeam fetele.Cu o nepasare si o blandete mult mai convingatoare decat pasiunea,glasul lui Macedonio Fernandez ne repeta ca sufletu-i nemuritor.Ma asigura ca moartea trupului e lipsita de orice importanta si ca a muri,e fara indoiala,faptul cel mai neinsemnat care i se poate intampla unui om.Eu imi faceam de lucru cu briceagul lui Macedonio;il dechideam si il inchideam la loc.O armonica de prin vecini plangea la nesfarsit La Cumparsita,acest moft consternant care le place atator insi din pricina minciunii ca ar fi vechi...Atunci eu i-am propus lui Macedonio sa ne sinucidem,pentru a putea sta de vorba fara a fi deranjati.
Z(amuzat):-Dar presupun ca in cele din urma nu v-ati decis.
A(in plina transa):-Sincer sa fiu,nu-mi amintesc daca in noaptea aia ne-am sinucis ori nu.
|