N-am incercat a scrie versuri,
Nici lungi catrene-n durerate
Caci peste nemasurate timpuri,
Doar amintirea-n veci ne va desparte.
Iubesc, caci am iubit mereu
Cu dor nespus si jale,
Acelasi vis plutind prea greu
Dar bland si plin de taine.
Acelasi vis se-ndeparta,
Spre tarmuri necuprinse
Priveam cum vraja se topea,
Si incepeam a rade.
Cum de traiesc necontenit
Iubiri neintelese, soapte...
Oare sub care chip, zidit
Trecutul viu se va rastoarne?
Incerc sa cred ca totu-i trist,
Meschin si plin de ura
De-aceea plang si rad convins
Ca-n suflet nu-i minciuna...
Traiam aievea visul meu,
Cu golul ochi al mintii
Simteam ca este ca un zeu
Cu chipu-i cald al mortii
Voi ce iubiti cu-adevarat,
In veci uniti, chema-voi
Spre sufletul indurerat
Stingher, uitat si rece.
|