.
SENSURI
Seara, pe sub ploape,
amintirile se scurg,
adâncindu-se în chipul care le alungă,
în puf, în surâs sau visare.
Să laşi deschisă poarta pe care ochiul tău a inchis-o,
să măsori intenţia şi să arunci aroganţa unei clipe
în parfumul unor crini uitaţi în glastră,
sună a speranţă.
“Sugrumat de umbre” mă strigă noaptea
atunci când mă caută prin iarbă.
Acum mi-e teamă să mă mai ascund printre paşii tăi,
mi-e teamă să calc, să ud arcurile timpului tău cu mine,
mi-e teamă să mă alung, să uit, să rup Luna din locul ei
şi să devin o umbră a ta aruncată peste tot în iarbă.
Mi-e teamă să mai schimb ceva,
poate mă trezesc.
_________________ Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
|