Vreau sa invat...am inceput "a-b-c"-ul atrologiei, de aici...impreuna cu voi. Sunteti grozavi. Imi poate da cineva o explicatie asupra Nodului Nord si a prezentei lui in Taur pe casa 11?

Nodul Nord in Taur arata faptul ca in viata trecuta ai pus mare accent pe placeri si pe latura materiala a vietii, dar si pe familie, este chiar posibil sa fi fost prea posesiv(a). Pozitionarea lui in casa a XI-a arata faptul ca principala lectie de viata va veni din zona prietenilor si a protectorilor, iar conceptia ta despre prietenie va trebui revizuita..

Eu as mai adauga la cele mentionate de Marta, menirea ta in aceasta viata este de a invata sa fii un sprijin solid pentru prieteni.

Cred ca aveti dreptate...trebuie corectat ceva...ma intreb daca aceasta lectie este invatata si corect aplicata se mai poate schimba ceva din ce astrele au 'insemnat" la nastere?

Eu cred ca se pot schimba multe daca invatam lectia vietii, si mai cred ca de multe ori nu trebuie sa asteptam o viata viitoare pentru a primi rasplata actiunilor noastre..

Din astrologia initiatica se stie ca fiecare zodie are mai multe nivele de actiune si, pornind de la aceasta deductie, si planetelor li se atribuie nivele diferite de vibratie. Schimbarile de destin sunt rare daca nu ne implicam in cunoasterea Eului, in descoperirea si redescoperirea valorile sufletesti ale fiintei umane, iar notiuni ca depasirea destinului, anularea karmei, deschidere spirituala, iluminare sunt doar niste vise frumoase.
Depasirea destinului implica un mare efort interior, ambitie, devotament si incredere in sine. Nu trebuie sa te astepti sa iti poti construi singur destinul daca nici macar, in situatii aparent banale, nu poti hotara pentru tine si nu cauti sa inveti din tot ceea ce ti se intampla. Fiinta umana, indiferent ca am ajuns sa intelegem sau nu asta, este foarte complexa si actioneaza pe multiple planuri, chiar daca nu suntem constinenti de realitatea omniprezentei sale.
Se face adesea o mare confuzie intre depasirea destinului si anularea unor efecte karmice, accesibile, ce-i drept, multora dintre noi.
Multi vad predispozitia astrala doar ca o conditionare, ca o inlantuire de influente de la care nu te poti abate si pe care omul trebuie sa le suporte cu stoicism, doar pentru ca s-a nascut sub directa lor influenta. Ei, nu este chiar asa! Omul este stapanul propriului destin, dar nu stie sa-i comande incotro sa apuce, ce sa faca si cum sa actioneze. Cand nu "vede", adica nu intelege, cand nu "simte", adica nu se integreaza si cand nu "cunoaste", adica nu cauta, el se situeaza pe un nivel inferior de perceptie si in acest stadiu conditionarile actioneaza foarte puternic. Aici omul priveste destinul sau in mod fatalist, iar raportarea sa la ceea ce este in jur se face doar de la nivelul perceptiei directe si implicite.
Daca dintr-o contractie interioara el se indreapta catre cunoasterea sufleteasca, lumea ii pare prima data misteroasa si va cauta sa o descopere, sa-i descopere acele elemente care pana atunci i se parea ascunse. Acesta este primul stadiu cand se trece de la "exista doar ceea ce vad" la "mai exista ceva dincolo de ceea ce vad".
Aici stagneaza cei mai multi dintre noi pentru ca se imbata cu diversitatea lumii, a creatiei, a universului si uita ca scopul pentru care a ajuns la mister este doar unul: pentru a trece dincolo de el.
Trecand dincolo de mistere omul crede din nou ca lumea este doar ceea ce percepe el, dar de aceasta data el percepe diferit, amplu, profund si reverberant. Persistenta perceptiei sale il face sa se creada eterm, unic si indivizibil. El stie ca exista si ca in fara lui exista doar o reflexie a sa, lumea, ochiul limitat, simtul ingustat de ignoranta, tristete si deceptie.
Dincolo de acest stadiu exista o identitate despre care se poate spune ca nu se poate spune nimic. Aici omul nu se mai refera la el, la "Eu sunt", "Eu traiesc", pentru ca ii dispare total identitatea cultivata in stadiul evolutiv de la ignoranta la cunoastere.
Toate aceste etape fac trimitere, in astrologie, la renasterea si devenirea spirituala, la moartea ritualica si renasterea sub o alta identitate, la preschimbarea multiplelor fatete cu care ne identificam si renuntarea deplina la ele. In acest proces oamenii interactioneaza, se ranesc sau se ajuta reciproc, se inlatuiesc sau se elibereaza prin gandurile si faptele lor.
Planetele, ca entitati vii, sunt si ele implicate in acest proces de interactiune, doar ca ele au o alta implicare, o alta emisie, o alta insertie. Ele, atunci cand vorbesc, aduc oamenilor noroc sau nenoroc, tristete sau bucurie, atunci cand tac ii atrag pe oameni in mareje subtile stranii, ascunse ochiului obisnuit, iar cand lucreaza, atunci reconfigureaza, remodeleaza constructiile oamenilor ridicate prin interactiuni afective sau mentale, privite ca nevoi.
Idiferent ca esti om obisnuit sau maestru, daca ai corp si iti duci viata pe Pamant, planetele trimit culori, emotii, stari spre Pamant dintr-un proces cosmic firesc, reprodus si la nivelul nostru (microcosmos) prin interactiunile umane obisnuite: prietenie, dispret, ajutor, emotie, curaj, ura, noroc, gandire, abandon, spiritualitate etc etc.
In cele mai multe din momentele cand simtim ca ne-am depasit destinul nu facem decat sa alegem din aceste multiple ipostaze astrale pe care, pana atunci, nu le cunoasteam si care devin, dintr-odata, mistere. Acest al doilea stadiu este identificat in practica nagualismului cu necunoscutul, care inchide tot si pentru a ajunge dincolo de el trebuie sa te lasi inghitit putit cate putin, de necunoscut. Necunoscutul astrologic poate fi perceput prin atingere, emotie, experimentare a limitelor impuse de viata. Trebuie sa-ti extinzi limitele astrele la care te predispune momentul nasterii pentru a atinge necunoscutul astral, pentru ca, percepandu-l, sa poti trece de el pentru a-ti depasi destinul scris in stele.
Momentele in care iti depasesti destinul sunt momentele in care ai impins actiunea fiintei tale la limitele predispozitie astrale pentru a cerceta ceea ce este dincolo de ea, adica pentru a cerceta locul necunoscutului astral, adica locul unde destinul este depasit, lasat in urma, exclus, abandonat, ucis, transcens.
In acest moment, identitatea pe care ti-ai construit-o cu ajutorul astrelor, cu ajutorul predispozitiilor astrale, se estompeaza sau chiar dispare si devii un alt Eu, te imbraci cu alte haine, iti schimbi "coafura", "machiajul" si esti dintr-odata altfel.
Acestea sunt momentel cand ti-ai depasit destinul, DAR, dupa cum se poate observa, ca sa-ti depasesti destinul trebuie intai sa ti-l cunosti, intelegi sau cel putin sa lucrezi cu el. Indoiala, nemultumirea, iresponsabilitatea, egoismul, invidia, vanitatea sunt stari care blocheaza spiritul pe observatie imediata si deci explud din start ideea unei explorari a vreunor limite, fie ele scrise si in stele.
Cine isi depaseste destinul discuta cu planetele de pe alt nivel, intr-un alt limbaj pentru ca acolo sunt alte conditionari.
Multi se intreaba daca dupa atingerea necunoscutului astral planetele mai actioneaza. Sigur ca actioneaza, este ca si cum ai trece de la gimanaziu la liceu si ai face geografia cu acelasi profesor. Doar tu schimbi nivelul el nu! Este adevarat ca relatia cu planetele este alta. "Discutiile" astrale au loc de pe o alta pozitie pentru ca modalitatea de raspuns si maiestria interioara sunt altele.
Cat timp ai corp fizic si el este important pentru existanta ta fizica vei avea cu planetele din jur o relatie speciala. Ea porneste de la conditionare si se indreapte spre armonizare, spre trezirea planetelor interioare pentru a realiza cu planetele exterioare un dialog amiabil si constructiv.

Foarte frumos expus!... Nietzsche de exemplu, scria ca omul devenit constient (trecerea aceea dincolo de mistere despre care vorbesti) de modul de actiune si de cauzele care-l fac sa actioneze, poate spune ca "recunoscand aceasta legitate, atunci actiunea noastra este si opera noastra" . Pt. ca, prin cunoasterea firului actiunilor, acesta devine al nostru " Elementul constrangator devine propria noastra fiinta. Legitatea nu mai stapaneste de deasupra noastra, peste procesul ce provine din Eul nostru ci in noi . Ceea ce trebuie sa facem, facem; oferim scena pe care ceea ce trebuie sa facem devine fapta. Deci, noi am fi niste actori implicati in ceea ce facem ca orice actor. DAR transcezand, putem ramane actori in continuare, avand totusi acces si dincolo de acest joc . In filosofia indiana exista notiunea de lila (joc divin): intreaga lume este un simplu joc, un spectacol, realul fiind accesibil acelora care inceteaza sa se identifice cu jocul iluziei (maya). Iata cum, paradoxal, nu exista nici o contradictie intre liber arbitru si predestinare...

Mai exista un aspect despre care nu am gasit informatii: poate fi liberul arbitru o predestinare? Oare ne poate fi predestinat sa devenim liberi sau devenim liberi prin atingerea necunoscutului?
Daca ar fi sa faci o simpla analogie intre modalitatea de a explica atingerea adevarului de catre maestru ("atinge adevarul si dispare iluzia", "cunoasteti adevarul si el va va face liberi") prin simpla raportare a predestinarii la liber arbitru, descoperi ceea ce nu este nici predestinare nici liber arbitru. Descoperi acel ceva care Esti, acel ceva care nu este nici actorul nici piesa, nici vointa regizorului, nici scena si nici spectatorul. Descoperi ca esti, ca existi intr-un mod dureros si milos in acelasi timp, doar pentru ca exista in jurul tau elemente in care te poti oglindi. Daca nu ar exista "oglinzi" in jurul tau persistenta ta s-ar trancende si ea, iar omniprezenta impreuna cu sentimentul sau s-ar imparti in cele "6 milioane de nume ale Domnului". Privirea si auzul ti-ar ramane impregnate in timp in asa fel incat se va putea spune despre tine ca ai fost, dar tu vei sti ca, pentru tine, nu a fost nici inceput si nici sfarsit, ci doar momente in care, scrind despre sine, ridici si apoi atingi din nou foaia alba cu tocul.
Comparatia intre predestinare si liber arbitru nu poate fi un joc al mintii. Atunci cand, ca om, declansezi o astfel de abordare ii dai deja sufletului de lucru si ce om frumos poti deveni separandu-te de cel care te crezi!

Poti exista fara un scop?
Intre predestinare si Liber arbitru e clar cel putin o diferenta...
Predestinare=a exista
Liber arbitru=a trai

Poti exista la fel de intens si corect si in predestinare si in liber arbitru. Iisus a avut o parte din viata sa supusa rigrorilor predestinarii, dar si a liberului arbitru.
Ambele contin notiuni de "a exista" si "a trai", dar la fel de adevarat este ca ambele se supun unor reguli straine lor, la care, ele insele, se raporteaza atunci cand se afla in desfasurare. Multi numesc aceasta interventie necunoscut, poate si pentru ca e mai simplu sa nu definesti si sa-ti lasi interlocutorul sa caute singur, dar poate si pentru ca nu se stie care este elementul care impune in predestinare si liber arbitru in acelasi timp, dar care nu este niciuna si nici cealalta.
Ma preocupa aceasta problema pentru ca exemplul maestrilor il cosider incomplet. El este util si din reproducerea lui omul evolueza rapid si necesar, dar nu este nicidecum o sursa de inspiratie pentru propriul liber arbitru chiar daca prim exemplul lor il atingi. Exemplul lor nu inspira liberul arbitru, ci isi insuseste nemeritat acest atribut, iar noi adeptii avem aici un rol esential in a deforma procesul, prin raportare gresita. Nefiind sursa de inspiratie pentru liber arbitru, se conformeaza predestinarii, adica ni s-a intamplat ceea ce scrie in destin, karma, linia vietii. Cu toate acestea in timpul derularii predestinarii exista momente de recunoastere a liberului arbitru, de atingere a necunosctului, de eliberare de conditionari, factori exterior si apare un moment in care omul isi insuseste controlul amplu asupra sufletului sau si cauzelor dupa care el actioneaza, prin implicarea unor forte si procese care sunt straine de predestiare pentru ca duc la liber arbitru, dar sunt straine si de liber arbitru pentru ca il preced. Sclipirile acestea de geniu nu pot fi decat momente de Gratie, dovada, lipsita total de argument, ca forte cu adevarat rafinate, sublime, superioare omului in stadiul acesta de fiinta limitate si ignoranta au o puternica insertie in viata noastra, in linia destinului nostru, marcat de jocul de-a alegerea intre predestinare si liber arbitru.
Consider ca este foarte important sa pastram in colectiile noastre interioare aceste momente de Gratie pentru a aprecia predestinare si liberul arbitru ca fiind simple instrumente ce modeleaza fiinta si o intregesc si nu scopul in sine al evolutiei sau vietii.