ok, pana la urma exista un destin sau nu?
exista numai liber arbitru?
exista liber arbitru si destin presarat pe ici pe colo?
unele lucruri sunt definitive si irevocabile,chiar nu le putem schimba deloc, trebuie pur si simplu sa trecem prin ele?
ce rost are judecata de apoi daca nu facem decat sa urmam un destin trasat anterior?
si cum ne dam seama ca un lucru nu e pt noi si ca ar trebui sa ne oprim din a mai fi atat de insistenti pe o cale care nu duce nicaieri decat in mintea noastra?
cum facem diferenta intre o cauza pentru care trebuie sa lupti (tocmai asta e ideea) si o cauza care nu e a noastra , in conditiile in care ambele sunt presarate cu aceleasi obstacole?
cum e dom'le treaba cu acea "jumatate" de care vorbeste toata lumea? cum o recunoastem in cazul in care exista ? si nu vreau raspunsuri de genul "o simti" , s-a intamplat de-atatea ori sa simtim una si sa fie alta
da..si apropos...cat de mult sa ne bazam pe simturi? stim de la filozofia invatata in clasa a 12 a ca uneori "simturile ne inseala" de aceea in final ratiunea e cea pe care trebuie sa ne bazam! pai cum? daca nu avem toate datele problemei, cum o putem rezolva logic? si si daca avem acele date, care e etalonul ratiunii? prejudecata? legile facute de societate? moralitatea impusa de aceasta? pentru ca pur si simplu asa ne-am obisnuit si asa ni se pare normal? eh..si cate si mai cate nu pricep eu...as vrea sa fiu inteleapta, dar nu stiu...
poate ma invatati voi!
voi pt ce existati?

Buna Scorpio,

Nu cred ca avem un destin gata trasat, dar cred ca fiecare fiinta umana(suflet) isi alege anumite evenimente, circumstante, oameni, situatii, pe care le va infrunta in viata de pe pamant.
Depinde cum reactionezi la fiecare, si de acolo se continua situatia ta favorabila sau nu in viata.
Nici eu nu stiu sigur, zic si eu........acum cine stie cum o fi realitatea.
Liber arbitru ai, dar nu cred ca faci chiar tot ceea ce vrei tu, si nu vorbesc aici doar de evolutia ta spirituala, ma refer strict la regulile din societatea in care traim.
Nu poti face tot ce vrei tu, e foarte probabil sa nu contravina cu legile in societatea in care traiesti, si atunci te poti intreba daca ai liber arbitru sau nu, daca ai voie sa faci dupa cum crezi tu.
O judecata de apoi poate fi, dar nu cred ca are sa fie cu departajare in rai sau iad, asta e parerea mea.
Cu sufletul pereche, aici e cam greu sa-ti spuna cineva o reteta fixa dupa care sa poti recunoaste sufletul tau pereche, foarte posibil sa nu existe asa ceva.
Eu de pilda pe la varsta de 15 ani am visat apartamentul din Tokyo unde locuiesc acum, cine se gandea ca am sa ajung dupa ani buni la capatul pamantului, cu un om pe care il pretuiesc si ma pretuieste(aici pot spune ca e sufletul meu pereche ), probabil visul respectiv imi arata ca imi gasesc sufletul pereche, sau poate imi arata doar ca am sa am o casnicie fericita pana la finalul zilelor noastre.
Cred ca gasirea sufletului pereche e o relatie bazata pe respect,iubire, compasiune si suport unul pentru celalalt fara un scop ascuns,sau facut din obligatie.
Zic si eu......dar poate altcineva va veni cu o explicatie mai interesanta.
Legat de simturi, daca sa ne bazam pe ele sau nu, eu una ma bazez pe intuitia mea, numa atunci cand o bag in seama, de multe ori nici nu sunt atenta, si poate scap o situatie de sub control.
Eu nu simt ceea ce mi se intampla mie, bun sau rau, dar simt pentru altii, atunci cand saunt la necaz, cand urmeaza sa se intample un accident, dar....nu simt persoana in cauza, ci e doar o stare de agitatie interioara,ca un fel de premonitie, si atunci ma astept sa vad sau sa aud de cineva care a trecut printr-un necaz, accident, orice.
Se mai intampla ca imi vina ganduri in minte legate de o situatie anume, dar nu mereu.
Eu zic sa fii atent la intuitie, la ce ganduri iti vin in minte atunci cand te intrebi cum sa rezolvi o situatie,sau cel mai bine incearca sa meditezi sau sa te relaxezi, din liniste si tacere vin raspunsurile dorite.

E clar, am scris aiurea, fara cap si fara coada, asa se intampla cand nu-mi termin cafeaua .

Oricum, tot ce am scris acum e doar parerea mea, nu trebui sa le iei de adevar.

O zi minunata sa aveti!
Nicoleta

mersi de raspuns nico

Sigur ca exista liber arbitru... faptul ca iti pui problema ca ar exista ceva in afara unui determinism, simplul fapt ca te intrebi daca exista sau nu, este o dovada ca el exista. Ceea ce nu exista nu se constituie ca o cauza si deci nu genereaza efecte.
A te intreba daca exista liber arbitru este exact ca si cum te-ai intreba: "Ce anume din mine se poate intoarce impotriva predestinarii?". Problema cea mare nu consta in existenta sau nonexistenta liberului arbitru, ci in accesul nostru la acest intrument.
Daca ar fi sa iti faci o reprezentare sumara a existentelor tale anterioare privite ca un tot unitar si, in acest context, te-ai gandi ca efectele actiunilor trecute ne diferetiaza atat de mult, ai intelege de ce suntem atat de diferiti unii de altii. Si asa cum tu iti pui intrebarea daca exista sau nu liber arbitru la fel se poate intreba cineva: "Oare exista diferente inte oameni?"
Tu stii sigur ca exista diferente intre oameni si le poti indentifica pentru ca ai lucrat cu ele, ti-ai exersat perceptia incadrand oamenii dupa diferente si asemanari. Te-ai lasat dusa de val si chiar ai trait cu convingerea ca toate perceptiile tale sunt adevarate.
Aici au ajuns mintile luminate, ale caror idei nu le contesta nimeni, ba chiar sunt frumoase, care au spus ca "simturile ne inseala"... adica simturile care functioneaza doar pe ideea "identifica si incadreaza". Realitatea este ca sinturile nu ne inseala (ele sunt niste instrumente care isi fac datoria), ci elaborarea informatiilor receptionate de ele este eronata.
Eroarea apare pentru ca acest proces da din cand in cand rateuri... unii spun ca din rutina, altii din nepotrivire la context, altii, mai ingeniosi, cauta sa obiectiveze, punand eroare pe cauze exterioare procesului de analiza.
Personal cred ca toti acestia se inseala si ca aceste distorsiuni, aceste discontinuitati sunt de fapt puseuri de originalitate, de decizie personala lipsita de impurificarea stimulilor perceputi. Este vorba despre o alta personalitate, ascunsa in totalitate dincolo de ceea ce ne-am construit in lantul de existente si care se joaca cu seriozitatea perceptiilor noastre si ne da peste mana in timp ce ducem paharul plin ochi cu medicamente senzoriale.
Daca ajungi sa cunosti macar un pic din aceasta discontinuitate te trezesti ca esti bucuros fara motiv, liber si puternic si, culea, simti ca se intampla cu tine ceea ce unii scriu in carti ca ti s-ar putea intampla...
Libertul arbitru nu este conditionat de astre... si nici de vointa celorlalti... el este scanteia de individualitate si puterea secreta a fiecaruia... este comoara Contelui de Monte Cristo despre care se spune ca iti poate aparea mai ales atunci cand nu ai alta comoara asupra careia sa-ti indrepti intreaga ta atentie.
Astrologia poate indica, prin diversele instrumente, dorinta de libertate, momentul cand un om se simte mai liber ca alta data, suferintele sale si momentele de destasare totala, dar daca ele pot fi revazute inseamna ca nu tin de liber arbitru....
Gurdjief spune ca liberul arbitru al omului este atat de diminuat incat evenimentele vietii lui pot fi efectiv prevazurte... Astrologia are limitele ei, dincolo de care sunt necesare alte instrumente de cunoastere... Acceptand asta nu minimizezi rolul astrologiei si nici nu o desconsideri, ci o respecti la fel cum respecti si celelalte instrumente.



Cauzele care nu ne apartin nu ne efecteaza... daca tu nu ai un destin comun cu shakira, dupa cum vezi, nu te intalnesti cu ea, iar parerea ta despre ea nu iti modifica perceptia asupra vietii... cauza personala care te face, totusi, sa o pecepti prin canalele de informatie care exista este aceea ca, probabil, ai dorit sa iei contact cu ceea ce reprezinta ea, poate doar ca imagine sau ca forma, dezinvolta si puternica asa cum este ea. In cazul acesta nu trebuie sa te chinui prea mult sa deosebesti o cauza personala de una straina.


he he, aici ai fost simpatica... Pai cum sa fie, simplu... exista sau nu exista!
Mecanismul identificarii ei, daca la asta te-ai referit, este si el simplu. Oamenii nu vin in aceasta viata cu informatia "trebuie sa fiu bogat" "trebuie sa fiu avocat" "trebuie sa fiu Bill Gates" etc etc ci vin cu un depozit de energie care raportat la context a dus la efectul la care a dus. Nici aici nu exista intamplare, iar astrologia diferentiaza in tema natala predispozitia, bagajul informational, de disponibilitatea nativului de al pune in valoare. La fel se intampla si cu celebra intalnire a jumatatii... daca programul cu care vii este compatibil cu asta atunci se va intampla... Iar acest daca iarasi spun nu exprima neprevazutul si nici intamplarea, ci diversitatea de conditii ce trebuie indeplinite pentru asta. O apa intr-un abzin poate fi un patinoar sau o piscina, daca tu vii pregatit pentru baie si instrumentul (bazinul) este amplasat in aer liber la -15 grade C, este clar ca nu iti poti valorifica potentialul... Dar daca aceiasi persoana apare, in aceste conditii, pregatit ca pentru un patinoar are sansa sa-si intalneasca jumatatea. Mai exista si o a treia varianta... adaptabilitatea... Apari in patine la bazin, dar daca este cald si bine te dezbraci si faci baie.... Nu trebuie sa modificam lumea pentru a ne fi noua bine, ci trebuie sa ne modificam noi pentru a ne adapta conditiilor exterioare. "Nu trebuie sa fac ce-mi place, ci sa-mi placa ce fac" este un element esential in a descoperi binele printre maracini. Unii se impiedica de acest bine, dar omul nu poate trai cu un singur bine o viata intreaga si s-o fi impiedicand el toata viata de un anumit bine, dar mersul sau indica faptul ca isi cauta multumirea... raportand exemplul nostru la viata de zi cu zi este lesne de inteles ca nu este suficient bazinul cu apa, ci si disponibilitatea noastra spre o varietate cat mai mare de operatii...
Daca suntem deschisi la minte descoperim de ce suntem acolo asa cum suntem... poate am ajuns in patine si cu palton in plina vara ca sa distram, sa destindem atmosfera sau poate sa facem o nebunie... Cu asta se ocupa astrologia - ea identifica aceasta disponibilitate ... Eu cred ca baza si maleabiltatea noastra nu sunt suficiente pentru a ne ofera pe tava "jumatatea".



Cautarea ta nu trebuie sa depinde de un sistem, nici chiar de astrologie... sistemele sunt instrumente... daca astrologia nu este potrivita pentru cautarile tale si gasesti altceva este minunat... Nu te va recompensa nimeni pentru simplul fapt ca dupa indelungi studii ai ajuns sa crezi in astrologie, ci tu te rasplatesti pe tine cu intelegere... dar este nevoie de putina stabilitate sa vezi daca un sistem inntr-adevar iti poate oferi ceea ce-ti trebuie sau nu...
Cat despre ceea ce se face in scoala... he he, stiu foarte bine pentru ca privesc sistemul din interior... Invatamantul este o imensa pestera care nu mai are statutul de casa pe care il avea candva si care nu se va darma decat odata cu muntele... In acest caz nu trebuie sa mai iei de mult de buna informatia care se conformeaza doar normelor didactice....

ca de obicei, e o incantare sa=ti citesc raspunsurile