|
Revin pt ca simt nevoia sa detaliez situatia mea. Data trecuta, cand v-am scris, doream sa va spun atat de multe vis-a-vis de solicitarea pe care v-am facut-o, dar, asa cum poate vi s-a intamplat si voua uneori, cand vrei sa spui prea multe lucruri si nu stii de unde sa incepi, alegi pana la urma un ton concis si poate impersonal.
Motivul pentru care v-am solicitat sprijinul este urmatorul: faptul ca de 10 luni sunt mama si simt nevoia unei reasezari a lucrurilor in viata mea. Acum 10 luni, in preajma nasterii, am permis catorva persoane ca, sub pretextul de a ma ajuta, intrucat urma sa trec printr-o perioada mai dificila, sa ma raneasca foarte mult. Din pacate, am trecut atunci printr-un stres foarte mare si, desi lucrurile cu copilul au decurs excelent, eu am trecut totusi printr-o depresie dupa cateva luni de la nastere. Toata perioada aceea, intr-un mod aparent paradoxal,a fost si buna si rea: buna pentru ca m-am mobilizat si am facut cateva lucruri extrem de importante pentru mine (am dat 2 examene foarte importante, am avut grija in permanenta de copil etc); rea, pentru ca sufleteste mi-a fost greu, pentru ca am trecut prin tot felul de stari si a trebuit sa lupt mult pentru a avea echilibrul atat de necesar atunci cand ai un copil mic.
Acum imi este bine, dar simt nevoia sa-mi redefinesc prioritatile (vreau sa am si familie armonioasa, dar si viata profesionala, ca noi toti, nu?). Si mai important, simt nevoia sa ma redefinesc pe mine, sa-mi cunosc mai bine punctele slabe (vulnerabilitatile, si aici ma puteti ajuta foarte mult), astfel incat sa fiu mai puternica, de data asta, nu doar pentru mine, ci si pentru copilul meu, care are nevoie de parinti puternici langa el.
Va multumesc mult.
Cristina
|
