de ce unii dintre voi considera ca lb. engleza le exprima mai bine sentimentele? Mi se pare un snobism care nu prea isi are locul aici... oricum, cunoastem aproape toti aceasta limba, dar nu e deloc mai nuantata sau mai melodioasa decat limba in care gandim si ne putem exterioriza cel mai bine trairile....adica, lb. romana!
Brigid, imi place ca ai raspunsuri bine inchegate si explicite... permite-mi sa te intreb: in perioada matriarhatului, femeia era constienta de capacitatea ei de dominare si alegere? De ce am impresia ca perioada prima a existentei omenesti era mult mai avansata decat cea actuala? Unde si cand am inceput sa pierdem?

"I speak for all mediocrities in the world. I am their champion. I am their patron saint"

Cred ca aveam cam 16 ani cand am descoperit Romanul adolescentului miop. Mi-a placut la nebunie, ma identificam perfect cu personajul (si el cu al lui Papini). Si am zis: gata, o sa dorm si eu 4 ore pe noapte, in rest citesc si scriu. Dupa o saptamana eram chiaun de somn, nu citisem nimic care sa ma dea pe spate din biblioteca parintilor iar ce scrisesem… trecem peste.

God, cat l-am urat atunci pe Eliade. Mai ales ca gasisem si o poza cu el din tinere si nu mi se parea deloc urat, asa cum se plangea el. Si nu intelegeam ce caut pe lumea asta, mi se parea ca sfidam legea conservarii energiei: iesisem din ou abosolut degeaba, s-a consumase material pe mine care nu o sa se recupereze niciodata.

Tata imi zicea ca sunt cea mai frumoasa realizare a lui. I-am spus ca idea ma deprima de 2 ori, o data pentru el si o data pentru mine. Mama imi spunea ca ma vede peste ani ca pe Umberto Eco. La ce s-o fi referit, la burta sau la chelie ? Care era rolul meu in viata asta mai mare care este? O sa stau pe banca de rezerve sau o sa joc si eu ? A trebuit sa citesc Ionescu ca sa imi vina sufletul la loc. Dzeu te face perfect doar pentru ca apoi sa inceapa sa te demolez putin cate putin, in fiecare zi. Iar pentru asta cred ca corespund: ma uit la o poza de cand aveam 18 ani si simt ca suntem pe drumul cel bun.

"This is your life, and it's ending one minute at a time."

daca tot incerci sa te identifici cu scriitori sau personaje celebre, incearca mai degraba Kafka, ori, poate, anumite personaje ale lui Dostievski!

Da, dar barbatul nu isi poate pune prezervativ si la limba.. nu? Gura este gazda simtului gustativ ce tine de al doilea centrul de forta - centrul sexual. Asadar schimbul de fluide se poate face si de aici.



Da imi amintesc foarte bine de Arendas, un personaj ce iti increteste parul pe tine. Mi-a fost teama de el(ea) si l-am iubit deopotriva... dar in egala masura imi amintesc faptul ca a ales existenta de femeie pentru a se ascunde de anorganici din lumea carora fugise. Ori stim tot din Cataneda ca anorganicii nu se prea ating de femei, ei prefera vibratia barbatilor.
Este adevarat ca Arendasul avea o maleabilitate superioara, dar acesta era un efect al faptul ca find femeie isi extragea energia din alta sursa. Revin asupra ideea ca noi suntem o impletire variata a vibratiilor feminine si masculine si ca uneori ne aratam lumii predominant feminin sau masculin in functie de ceea ce putem arata dar si in functie de ceea ce dorim sa aratam. Tine de jocul vietii... si pentru ca androginismul ne este inca strain trebuie periodic ca experimentam feminimul si masculinul pentru a echilibra cele doua vibratii pe care le personificam. Arendasul era (probabil este) un androgin, iar alegerea lui, personal, mi se pare, prea putin explicata in "Arta visatului" in raport cu abilitatile lui, cu puterea sa psihica extraordinara... as fi vrut sa stiu mai multe... apropo de el mi s-a parut cel mai misterios personaj dintre toate cartile scrise de Castaneda pe care le-am citit.
Nu exista nici un dubiu in faptul ca trecutul (vieti anterioare) isi pune amprenta pe existenta actuala... sunt femei cu o masculinitate accentuata pe tema, iar barbati extrem de feminini. O femeie masculina este ca si cum ai pune o oglinda sa-ti sprijine chiuveta de la baie... nepotrivit nu? La fel un barbat feminin ar fi ca si cum ai folosi in baie in locul oglinzii mari de deasupra chiuvetei o sofisticata oglinda retrovizoare de la o motocicleta. Masculinul si femininul au modalitati specifice de expresie si nu ma indoiesc de faptul ca femeile au o mai buna maleabilitate. Eu vreau, insa, sa subliniez ca finalitatea raportului dintre feminin si masculin este androginismul - androginul - omul perfect, confundat cu stupiditate, de modernitate cu hermafroditismul - o greseala pusa pe seama faptului ca sexul ne intuneca mintea.
Trebuie sa fim totali in ce am ales sa fim, indiferent de sex tocmai pentru a intelege ceea ce suntem.
Dar sa nu facem confuzii - o femeie puternica nu inseamna ca este o femeie masculina, iar un barbat sensibil si usor de emotionat nu inseamna ca este un barbat feminin. Noi suntem fiinte complexe si nu doat sexul sau psihicul, nu doar emotiile, nu doar orientarile noastre luate separat ne definesc ceea ce suntem - femei sau barbati, ci toate in complex.
Sexul este doar un aspect al femininului sau masculinului, important ce-i drept, dar nu singurul.... si este clar ca la starea sublima de androgitate nu se ajunge doar prin sex.
Si aici tin in mod special sa sustin, cu alte cuvinte evident, ceea ce a spus Brigid, este foarte important sa ne alegem partenerii de viata, dar la fel de important este sa si renuntam la ei. A te folosi de sexualitate este o optiune personala... insa nu putem reduce omul doar la sexul care il reprezinta pentru ca aceasta ipostaza nu este decisiva...

Treaba cu identificatu' nu merge ca o comanda la restaurant: deci azi as vrea sa ma identific cu Onasis si dupa aia daca mai ramane timp merge un Dali la tinerete. Cu cine din Dostievski ma vezi ca as semana, un personaj mai princiar cumva?
Apropo de Kafka, chiar nu vroia sa-i fie publicate scrierile, ce se astepta sa faca cu ele cel mai bun prieten? Daca chiar vroia sa nu le citeasca nimeni nu era mai simplu sa le arunce pe foc si gata?

Hai ca a fost buna asta, aproape as zice ca mi-ai luat vorba din gura pt ca as fi vrut sa aberez pe aceeasi tema . Am avut un pisoi pe care-l chema asa si vreau sa zic ca a fost cel mai potrivit nume pe care l-am dat vreodata unui animal.

eventual cu un personaj mai nelinistit, mai dramatic...sa zicem, Raskolnicov? sau...,daca tu vrei personaj cu sange albastru, probabil printul Miskin, din Idiotul... oricum, traiesti acut niste probleme existentiale...

Exist, Codru, deci am probleme existentiale. La urma urmei nu sunt decat o pata de sange care vorbeste, iar globulele albe tin loc de cuvant.

Ma tot gandesc sa scriu o piesa de teatru – uite asta e o tragedie, Brigid – despre Claudius, unchiul lui Hamlet. Cel mai indepartat lucru pe care si-l aminteste din copilarie este momentul cand i s-a spus ca nu el va fi rege. Asa ca se gandea de mic ca revenge should know no bounds.

A trait toata viata in umbra fratelui, viitorul rege Hamlet, stiind ca e la un pas de tron, dar ca pasul ala e posibil sa nu il faca niciodata. La fel, stia ca nu e cu nimic inferior fratelui mai mare, poate fi un rege la fel de bun. A primit educatie ca un viitor monarh, cunostea teoretic cum ar fi sa fie rege, dar ii era clar ca totul e doar o iluzie: se pregatea pentru un rol pe care nu o sa il joace niciodata, era doar o dublura de lux. Asa ca nu era atent la ce avea de invatat, nu mai stia cand si-a perdut placere de a se juca precum orice copil, era obsedat de un singur gand. In fiecare moment pregatea un plan ca sa scape de Hamlet-tatal, pur si simplu mintea nu-i mai folosea la nimic altceva.

Frustrarea crestea in fiecare zi, e distrugator sa fii mereu pe locul secund cand exista doar doi concurenti. Cand Hamlet-tatal s-a casatori cu Gertrude el a inceput s-o iubeasca nebuneste: asa cum credea ca tronul i se cuvine la fel era convins si in legatura cu regina, tot lui ar fi trebuit sa-i apartina.

Dupa ce se asigura intai ca are sprijinul necesar pentru a fi ales rege (in mod normal trebuia sa urmeze la tron printul Hamlet), Claudius il omoara pe Hamlet-tatal. Pentru prima oara in viata era multumit, clipa pe acre o asteptase de zeci de ani sosise. Se facuse dreptate, el era Regele. Apoi a inceput cosmarul. Fantoma regelui il bantuie, regina nu il iubeste, iar Hamlet – fiul pe care nu l-a avut niciodata – pare ca pregateste ceva.

Parafrazandu-l pe Olivier (pur si simplu genial Hamlet-ul lui), this is a story of a man who make up his mind too early.

Am I making any sens here?

imi place ca il parafrazezi pe Blaga... problema nu era daca existi sau nu, ci ca iti acutizezi intr-un mod tragic existenta...

codru wrote:

problema nu era daca existi sau nu, ci ca iti acutizezi intr-un mod tragic existenta...

Ma inclin cu respect, Codru, pentru ca ai punctat atat de bine... in general aceasta pare sa fie cea mai importanta tendinta care ne duce spre autodevorare - gandim sub impulsul emotiilor negative, pe drum pierdem din vedere ce anume le-a produs si apoi ajungem sa ne dramatizam intreaga conditia. Mi-a placut tare mult ce ai spus si consider ca toti ne incadram aici, in diferite moduri.

"neliniste" s-a transformat in liniste?
Unde sunteti?
Imi lipsiti!

Absenta mea este datorata faptului ca in ultima vreme sunt foarte ocupat si timpul nu imi permite sa acord atata atentie forumului pe cat as dori... dar in curand se vor termina

“The road of excess leads to the palace of wisdom."

PS. Scuze de intarziere, dar nu gaseam citatul asta. :p

PPS: Si pana la urma am identificat si sursa frustrarilor mele: e freudiana rau. Cand aveam 14 ani eram indragostit de fetele de pe ambalajele de ciorapi de dama. Putin mai tarziu am descoperit-o pe Manuela Harabor. Anul trecut am vrut sa vorbesc cu ea, dar mi-am dat seama ca o sa se simta batrana daca ii explic chestile astea. Eh, unde esti copilarie cu Manuela ta cu tot?
Si astazi ia uite ce se intampla prin licee: http://www.cnn.com/2005/LAW/11/22/teach ... index.html
Pot sa nu fiu frustrat?
(Vai ce ochi are dna profesoara, zici ca s-a uitat prea mult la Voronetz :p)

interesant, unii pesti sunt mai prudenti, desi...

"Prudence is a rich, ugly old maid courted by Incapacity"

Unii pesti sunt prudenti doar intre doua caderi din saua vietii.

"To see a World in a Grain of Sand
And a Heaven in a Wild Flower,
Hold Infinity in the palm of your hand
And Eternity in an hour."

INTR-ADEVAR ESTI DOAR UN TRECATOR...si lipsit de imaginatie daca in loc sa inlocuiesti si sa innoiesti practicile ai schimbat persoana...Chiar nu merita efortul?Fii ferm convins ca o sa vina vremea cand nici tu nu vei fi de neinlocuit...

va trece eternitatea pe langa tine>esti un om al aparentelor?

Cred ca de ceva vreme am identificat (cu ajutor, sigur) sursa nefericirii mele constante care ma epuiza de vreo doi ani. Si foarte curand (de data asta singur) am si inceput sa rezolv problema asta. Pentru mine, faptul ca nu mai sunt constant nemultumit de tot si de toate e nu atat o mare realizare, cat o mare usurare.
Pana una alta eternitatea mai are de asteptat, momentan sunt ocupat cu facut "golemi".

Nu!!! ... Ce nu te ucide.. nu te face mai puternic.. te consuma.. asa.. ca in jocurile pe calculator.. cind trage unul in tine.. dar nu mori.. dar se vede cum scade dunga verde din stinga ecranului.. si ce e minunat de crud .. e ca apoi .. in urmatoarele minute.. dupa ce ai scapt sa fii omorit de tot.. poti sa calci intr-un spin veninos.. puctat de obicei cu minus 5 puncte… adica o nimica toata.. si sa mori asa.. fara pic de glorie...

Asta e .. ce nu te ucide .. creeaza oportunitatea unei morti fara glorie.. atit.. !