Carol I -- pe numele sau complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen -- (10 aprilie 1839 - 10 octombrie, 1914) a fost domnitorul strain, apoi rege, de origine germana, al Romaniei, care a condus Principatele Romane si, apoi Romania, dupa abdicarea fortata a lui Alexandru Ioan Cuza.
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen
Domnia lui Carol I a început, de facto, în aprilie 1866, odata cu intrarea sa în tara, care a trebuit sa fie incognito, datorita situatiei politice complexe si precare în care se gasea atunci Romania. Proclamat domnitor al Principatelor Romane în ziua de 10 mai 1866, ramane cu acest titlu pana în 26 martie 1881, cand este proclamat rege, devenind astfel întaiul rege al Romaniei. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al carei nume se transforma, începand cu Regele Ferdinand I, în Casa de Romania, dinastie care va conduce tara pana la proclamarea Republicii Populare Romane în 1947.
În timpul domniei sale, tara a obtinut independenta deplina fata de Imperiul Otoman, dupa un razboi efectiv intens, modern si foarte eficacee (cunoscut în istorie ca Razboiul de Independenta, dar si ca Razboiul ruso-turc, 1877 - 1878), în care contributia Romaniei a fost decisiva.
În timpul luptelor desfasurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata romana l-a avut pe Carol ca lider efectiv al sau, regele fiind prezent personal pe campul de lupta. Tratatul de la Berlin din 1878 a consfintit nu numai independenta absoluta a Romaniei fata de "Sublima Poarta," dar si un imens prestigiu international datorat tuturora, de la rege (care a dovedit a fi un excelent strateg militar) pana la ultimul soldat.
De asemenea, consolidarea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca, eliminarea relativei "subrezimi" si a pericolelor ce amenintau continuu maretul act al Unirii de la 5 - 24 ianuarie 1859, precum si intrarea tarii în randul natiunilor suverane, prin proclamarea Romaniei ca regat, în anul 1881, au fost toate urmari directe ale Razboiului de independenta, confirmat de sus-numitul Tratat de la Berlin.
Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea razboi balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucuresti, din 1913, Romania obtine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria.
Viata politica interna, înca dominata de catre familiile de mari proprietari de pamant, organizata în jurul partidelor rivale, Liberal si Conservator, a fost lovita de doua rascoale ale taranilor, în sudul Tarii Romanesti, în aprilie 1888 si în partea nordica a Moldovei, în martie 1907.
S-a casatorit cu Elisabeta de Wied în 1869. Cei doi au avut doar o fiica, Principesa Maria, care a murit pe 24 martie 1874, în varsta de doar trei ani.
Lipsa de urmasi a cuplului regal al Romaniei a facut ca Leopold, fratele lui Carol, sa devina urmatorul în succesiune la tronul Romaniei. În octombrie 1880, Leopold renunta la tronul tarii în favoarea lui Wilhelm, fiul sau cel mai mare. Acesta, la randul sau, în 1888 renunta la tronul Romaniei în favoarea fratelui sau mai tanar, Ferdinand, care va deveni rege în ziua de 10 octombrie 1914, la moartea unchiului sau, Carol I, domnind pana la moartea sa, survenita la 27 iulie 1927.
.

Carol al II-lea al Romaniei (15 octombrie 1893 - 4 aprilie 1953) a fost încoronat rege al Romaniei pe 8 iunie 1930 si a abdicat pe 6 septembrie 1940 în favoarea fiului sau Mihai. Cunoscut si sub numele de Carol Caraiman, nume pe care l-a ales si folosit dupa ce a fost dezmostenit si radiat din Casa Regala Romana (între 1925 si 1930). Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al Romaniei si al sotiei sale Regina Maria.

Cunoscut mai mult pentru aventurile sale romantice decat pentru calitatile sale de conducator, Carol s-a casatorit pentru prima oara la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918, în contradictie cu legea regala, cu Ioana Maria Marie Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (1898-1953), fiica unui general roman; au avut un singur fiu, Mircea Gregor Carol Lambrino, si casatoria a fost anulata prin decret regal în 1919. Mai tarziu s-a casatorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu Printesa Elena a Greciei si Danemarcii, dar mariajul s-a prabusit la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu (cunoscuta ca "Magda Lupescu", 1895-1977), fiica a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost initial sotia ofiterului de armata Ion Tampenu. Ca rezultat al scandalului el a renuntat la tron în decembrie 1925 în favoarea fiului sau cu Elena, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927. Carol si Elena au divortat în 1928. El a avut de asemenea un fiu cu o necunoscuta, Maria Martini. Pentru toate aceste aventuri istoricii l-au supranumit regele playboy. Martorii oculari afirma chiar ca ar fi avut o aventura cu o faimoasa prostituata, Foamea Neagra, din cartierul Crucea de piatra. Episodul este preluat de Petru Dumitriu în romanul Cronica de familie.
Întorcandu-se pe neasteptate în tara pe 7 iunie 1930, Carol a fost proclamat rege în ziua urmatoare. În urmatorul deceniu el a încercat sa influenteze cursul vietii politice romanesti, în primul rand prin manipularea partidelor National Liberal si National Taranesc si a unor grupari anti-semite si apoi din (Ianuarie 1938) prin alegerea de catre el a ministrilor, cu o constitutie (27 februarie) ce asigura coroanei puterea suprema.
Fortat de presiunea sovieticilor, Germaniei, Bulgariei si a ungurilor sa cedeze parti din teritoriul Romaniei, a fost obligat sa abdice prin administratia pro-germana a generalului Ion Antonescu, în favoarea fiului sau Mihai, stabilindu-se în final în Portugalia. El si Elena Lupescu s-au casatorit în Rio de Janeiro, Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformand-o pe aceasta în Printesa Elena de Hohenzollern.A plecat din tara cu un tren încarcat cu obiecte din patrimoniu Coroanei, tablouri de mari maestri, ca Tizian, Rubens, sau Rembrandt, sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decorau peretii palatelor regale de la Pelisor si Peles. Un grup de legionari, o echipa a mortii au tras focuri de arma asupra trenului regal, fara sa izbuteasca sa-l opreasca. În Portugalia a valorificat toate aceste obiecte de arta devenind proprietarul unei averi fabuloase, pe care a cheltuit-o în întregime ducand o viata de lux.
A ramas în exil pentru tot restul vietii sale. Carol a murit în Portugalia, dar ramasitele sale au revenit în Romania în 2003. Ele au fost reînhumate la Manastirea Curtea de Arges, dar undeva, în afara bisericii în care se odihnesc regii Romaniei. Regele Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de Principesa Margareta si Principele Radu.