It is currently Mon Apr 23, 2018 6:41 am

All times are UTC [ DST ]




 Page 1 of 1 [ 29 posts ] 
Author Message
 Post subject: Despre frica
PostPosted: Tue Jan 10, 2006 12:51 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 6:15 pm
Posts: 2227
Location: Barlad
Cel mai neobisnuit mod de evolutie si, poate, si cel mai direct este sa te ocupi doar de fricile tale. Asta inseamna sa te intelegi foarte bine, asta inseamna ca esti dispus sa faci un efort foarte mare si, mai ales, asta inseamna ca te astepti la o lupta teribila.
Daca in cazul divinitatii oamenii crede ca stie care este Adevaratul Dumnezu si nu aproapele lui, in cazul fricii oamenii isi unesc fortele si spun cam acelasi lucru: frica este un dusman care trebuie invins.
Ce inseamna ca-ti fei teama? Cum ne putem explora fricile? Care este, in realitate, mecanismul fricii?
Indiferent ca avem sau nu raspuns la ele frica si-a sapat drum in mintea noastra si ne impiedica sa zambim, sa daruim, sa ne bucuram simplu si total, sa ne interiorizam, sa traim pur si simplu viata.
Ce parere aveti despre frica? Cum luptati cu ea? Este, asa cum se spune, important sa lupti cu ea?
Care este frica ta cea mai mare? Ai facut ceva sa ti-o infrangi?



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Jan 10, 2006 3:23 pm 

Joined: Mon Aug 01, 2005 2:11 pm
Posts: 35
Interesant subiect!
Frica este perceputa ca o amenintare a integritatii noastre fizice, emotionale, psihice, ea producand o uriasa doza de stress.

Ori de cate ori ceva ameninta integritatea noastra, „mecanismul de lupta sau de fuga” intra in actiune”: respiram mai repede ca sa strangem aer pentru a avea mai multa energie, inima pompeaza mai repede pentru a introduce oxigen in muschi, muschii se incordeaza pentru lupta sau pentru fuga, adrenalina ni se varsa in sange iar nivelul zaharului din sange creste pentru a furniza mai multa energie, procesele digestive se intrerup, intestinele si vezica se pot goli pentru a ne face mai usori si gata de actiune. Dispunem de o energie uriasa care trebuie consumata.

Aceste reactii apar oricand simtim ca ne este pusa in pericol securitatea fizica, capacitatea de a ne castiga existenta, acceptarea ca membru al unui grup, etc. Avem impulsuri puternice de a ne inmulti si perpetua specia, de a fi parte a unui grup, de a supravietui ca indivizi. Ori de cate ori unul dintre aceste impulsuri este amenintat, mecanismul „luptei sau fugii” se activeaza.

Care sunt fricile mele? Teama de inaltimi si frica de reptile.

Ce am facut pentru a-mi intelege fricile? Am incercat sa le analizez, sa le inteleg. Nu am reusit. Am incercat sa activez mecanismul de care am amintit. Impropiu spus „sa activez” deoarece am ramas paralizata la un metru si jumatate distanta de un sarpe care traversa linistit poteca.

Am reusit sa controlez, nu sa inving, teama de inaltimi prin practicarea escaladarilor montane si a salturilor cu parasuta.


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Jan 10, 2006 5:56 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 6:15 pm
Posts: 2227
Location: Barlad
Ela2005 wrote:
Interesant subiect!
Frica este perceputa ca o amenintare a integritatii noastre fizice, emotionale, psihice, ea producand o uriasa doza de stress.


Eu cred ca starea de stres pe care o simtim noi este tot un fel de frica... nu este doar frica, stressul poate aparea si suprasolicitare sau pe tristete, insa eu cred ca frica constientizata sau nu duce automat organismul in stare de stres: tremuratul vocii, a manilor, privirea si respiratia haotice, o neliniste greu de controlat.
Cand stresul devine agresiv si imi creaza un disconfort eu mutesc. Sunt foarte incordat si nervos. Cand trece sau e pe punctlul de a se rezolva si tensiunea trece si ea, iar musculatura se relaxeaza si repiratia se regleza vorbesc mult, aproape in continuu. Imi dau seama ca nu e firesc, dar simt ca ma detensionez cu fiecare fraza pe care o spun...

Trecand peste asta mecanismul fricii mie mi se pare unul special. Desi este o stare de dizarmonie frica are puterea sa te mobilizeze sa faci lucruri iesite din comun. O cunostinta de familie imi povestea intr-o seara intr-un subiect despre un incendiu ca proprietarul vazand ca nu poate stinge focul s-a speriat ca lada ce-a mare dintr-o camera avea sa o piarda iremediabil. Teama a fost atat de mare incat s-a aruncat printre flacari si a scos singur lada afara. Nimic neobisnuit pana aici, insa cand a trebuit ca lada (nu stiu ce avea in ea de era atat de important) sa fie dusa la adapost abia au carat-o 4 oameni. Mult timp s-a discutata despre asta... si au fost oameni care au luat parte la eveniment...

Totusi natura arhatipala a omului nu pare sa fie lipsita de frica pentru ca de acolo de sus de unde venim ne nastem cu 2 frici: frica de inaltime si frica de zgomot.
Frica de inaltime pentru ca trecerea de la existenta astrala la cea fizica este perceputa de spirit ca o cadere intr-un spatiu ingust, iar frica de zgomot pentru ca tot acest proces creaza un sunet puternic, impropriu unui climat linitit sau dinamic specific existentei astrale.
Din moment ce luam din nou contact cu lumea fizica si legile de aici, karma fizica (unde gasim actiunele personale, mostenirea parentala etc) se lipeste de noi descoperim ca ea are, pe langa calitati si defecte scrise si in stele, si frici, poate chiar fobii care accentueaza limitarea mentalului in fizic.
Abia apoi crestem, dar pana cand sistemul de aparare sa se adapteze la conditiile de aici suntem vulnerabili si aprecierile celorlalti se lipesc de corpul noastru de lumina si devin idei-forta. Asadar etichete ca "prostule" poate construi frica de a sti, "nesimtitule" poate construi frica de a empatiza si de a te interesa ce simte celalalt, "nu poti" poate construi frica de a incerca, de intiativa s.a.m.d.
In momentul in care iti aprofundezi teama si o explorezi descoperi ca ea se construieste pe o impresie. O impresie pe care ti-o poti atribui, daca iti apartine sau nu ti-o poti atribi daca este o etichete pusa de altii intr-un moment de slabiciune.
Aceasta constientizare este perceputa ca o dezmortire. Faptul ca intelegi iti da un suras interior, te simti altfel si chiar daca, social, viata ta nu se schimba te simti implinit.
Am avut de multe ori acest sentiment si am inteles ca s-a intamplat atunci cand s-a stins o frica. Dar o frica naste o alta frica si constructia poate fi asemananta cu un copac mare si inalt, iar eliminarea unei frici seamana cu ruperea unei frunze.
Si mie imi este frica de reptile, dar ma pot controla. Frica de reptile poate fi o informatie preluata de la mama care are o frica patologica de broaste, iar ea are aceasta teama de repitile de la mama ei, bunica mea, care era ingrozita de reptile numai cat le vedea la tv, nici nu se punea problema sa le vada in realitate. Eu puneam mana pe serpi cand eram mic, dar niciodata pe broaste... si nici acum.
Un var de-al meu, un capricorn sigur pe stare de fapt a lucrurilor, cum este in general capricornul, m-a ajutata sa vad cu ochii mei si sa simt inocenta unui sarpe de casa... si simt ca ceva s-a schimbat de atunci dar a rams in stadiul acela, inca nu m-as apropia de un altfel de sarpe.
Cainii vagabonzi care se ascund in scari de bloc si cred ca este teritoriul lor este, cred, teroarea vietii mele. Nu toti cainii vagabonzi sunt periculosi si nu am nimic impotriva animalelor, decat impotriva acestor nevinovate creaturi care apara ce nu este le apartine.
De curand am descoperit ca si frica de inaltime nu-mi este straina ... am senzatia ca ma absoarbe haul de sub mine...

Dincolo de asta sentimentul de siguranta este extrem de important, iar frica este o grea incercare pentru om.



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Jan 11, 2006 11:51 am 
User avatar

Joined: Thu Jul 21, 2005 9:18 am
Posts: 54
Cred ca extrem de interesanta este transformarea fricii in atractie si fascinatie, este un sindrom destul de comun. Oameni terifiati de serpi care ajung sa isi dezvolte o manie si sa-si faca acasa o adevarat crescatorie de reptile, oameni ingroziti de inaltimi care ajung sa practice parasutism si bunjee jumping, etc etc. Daca ne urmarim atent si ne amintim de spaimele copilariei, mai mult ca sigur ca vom descoperi lucruri surprinzatoare.

Am cateva spaime, nici una foarte serioasa si de neinvins cu exceptia uneia care efectiv ma paralizeaza: frica de scena si de a fi privita/ascultata de mai multe persoane, sau aceea de a tine un speech (in facultate a fost ingrozitor la examenele sustinute oral). Mi se face rau si acum numai spunand asta :lol: . Mai degraba mi-e frica de situatii decat de lucruri: sa dezamagesc; sa imi pierd libertatea; sa am un copil; sa distrug ceva iremediabil. Da, cred ca cea mai mare frica o am de capacitatea mea distructiva si de aceea o compensez incercand sa creez.

Vreau sa povestesc ceva despre spaima si despre cum se poate intelege ea traind-o ca si cand nu ar fi a ta. De curand am trait cea mai teribila spaima din viata mea si am fost suficient de lucida incat sa fiu atenta si sa analizez ce se intampla in mine si nu in exteriorul meu, in derularea evenimentului. Eram 4 persoane intr-o masina si soferul gonea cu peste 130 km/ora pe niste serpentine destul de accidentate. Ca o paranteza: imi place mult viteza, as spune chiar prea mult, nu ma sperie mai nimic din ce este extrem, chiar ma impac bine cu adrenalina :D. In schimb ceea ce facea cel de la volan nu se poate numi extrem, ci nebunesc. Asemenea depasiri de coloane intregi si intrari pe contrasens nu mi-a mai fost dat sa vad niciodata in viata mea. Toata scena a durat vreo 2 ore, timp in care am fost la un pas de moarte de cateva ori. N-am ripostat ci m-am urmarit pe mine insami, incercand sa-mi privesc teroarea din exterior, ca si cand nu ar fi fost a mea. La un moment dat am evitat la cativa centrimetri coliziunea frontala cu un TIR (care si el avea viteza foarte mare); il vedeam clar in fata, noi depaseam o coloana lunga de masini, drumul era ingust (doar doua benzi) si il priveam apropiindu-se fiind convinsa ca nu mai avem nici o sansa (practic nu aveam unde sa ne dam la o parte din calea lui decat terminand depasirea aceea si intrand pe banda noastra, ceea ce parea imposibil). Nu am facut nimic altceva deca sa ma focalizez cu detasare maxima pe spaima din mine si pe senzatiile pe care le traia corpul meu sub dominarea ei: am simtit clar cum mi se umple stomacul de vid, cum imi amortesc bratele, picioarele, am simtit efectiv cum mi se trage toata pielea capului ca si cum ar fi stransa la spate de o mana nevazuta, in gura aveam un gust metalic si limba imi amortise si ea. Totul pret de cateva secunde interminabile in care am asteptat cu seninatate interioara sa se intample inevitabilul. Care nu s-a intamplat, altfel nu as mai fi aici sa povestesc :wink: . Din cate imi amintesc din acele infernale ore, aveam un mare regret: ca nu stau in fata, langa sofer, deci cu sanse mari de a muri intr-un accident si nu de a fi eventual mutilata si a supravietui, asa cum imi era teama stand pe bancheta din spate. Poate ca de fapt asta era frica cea mare, hehe.


coser wrote:
Cainii vagabonzi care se ascund in scari de bloc si cred ca este teritoriul lor este, cred, teroarea vietii mele. Nu toti cainii vagabonzi sunt periculosi si nu am nimic impotriva animalelor, decat impotriva acestor nevinovate creaturi care apara ce nu este le apartine..


Ieri mi-am amintit ca ramasesem candva datoare cuiva cu un "set de instructiuni" in legatura cu situatiile in care cineva este atacat de caini, iar subiectul dezbatut aici nici ca se putea potrivi mai bine :) . Ceea ce spun aici este verificat prin practica proprie si spun cu mana pe inima ca nu am dat niciodata gres. E drept ca animalele ma iubesc si ma accepta foarte repede si ca "am imblanzit" inclusiv caini care isi muscau proprii stapani, dar sunt convinsa ca asa-zisa tehnica functioneaza in cazul oricui cu conditia sa aiba inima curata si sa pastreze o nobila detasare in momentele cele mai importante.

In primul rand un caine nu ataca/musca fara motiv si din senin, indiferent ce povesti si-ar derula in minte cei patiti. Un caine ataca pt ca simte ceva care il provoaca: ii provoaca furia, sau teama, sau tendinta dominatoare si posesiva asupra unui teritoriu. Cea mai neinspirata atitudine este ca cel atacat sa reactioneze, sa tipe, sa fuga, sa riposteze, sa se sperie, cainele va fi si mai mult provocat. Primul lucru care trebuie facut este sa te asezi, sa-l privesti de la un alt nivel; nu neaparat sa te asezi pe jos, ci sa cobori, sa nu iti mentii pozitia bipeda dominatoare (ceea ce il provoaca). Neaparat trebuie sa-i vorbesti cu un ton cat mai bland si mai dragastos, asta chiar si daca el e plin de spume la gura si ii ies maraituri inspaimantatoare din gatlej :P . Un caine, oricat ar fi de furios, este derutat daca faci asta....si isi va mai domoli atitudinea chiar si daca nu si-o va schimba total (dar poate aparea si surpriza sa inceapa dintr-o data sa se gudure si sa cerseasca mangaieri :) ). Odata la acelasi nivel cu patrupedul, se pot face mai multe lucruri: sau eviti sa privesti cainele in ochi (masculii dominanti se pot simti amenintati de asta) si continui sa-i vorbesti sau nu pui nimic, ci doar stai acolo fara a face gesturi bruste, il lasi sa simta ca nu ai intentii negative; sau incerci sa-l mangai: iti intinzi mana incet spre el cu palma in sus (nu in jos, pt ca se poate simti amenintat) si-l lasi sa te miroasa, sa te cunoasca, sa te simta, dupa care poti incerca sa-l atingi pe barbie, sub bot, sa-l mangai usurel. Daca ai facut asta sunteti deja prieteni :).
Continua sa-l atingi usurel, apoi tot mai prezent, mai dedicat, poti incet sa urci pe cap (in tot timpul asta este bine sa-i vorbesti cu blandete), iar daca ai ajus sa-l mangai si sa-l scarpini in spatele urechilor este in totalitate al tau, l-ai cucerit. De aici poti face cam tot ceea ce faci cu un caine pe care-l cunosti, poti sa te ridici in picioare fara sa se mai simta provocat, poti sa-l bati pe spate, sa-i ciufulesti blana, cam tot ce-ti trece prin cap insa avand grija totusi sa nu depasesti masura: faptul ca te lasa sa faci asta nu inseamna ca se lasa dominat de tine, ci ca sunteti pe picior de egalitate. Chiar si daca nu ajungi sa te imprietenesti atat de mult cu el, cand te ridici fa-o incetisor, fara miscari bruste, si pleaca de langa el continuand sa-i vorbesti....preferabil sa nu-i intorci spatele cativa pasi in caz ca el isi pastreaza atitudinea amenintatoare. Cel mai important lucru in toata actiunea aceasta este o intentie curata si pe cat posibil eliminarea fricii (se stie ca animelele simt asta si reactioneaza negativ): cainele trebuie sa simta ca nu doresti sa-i faci rau, nici sa-i ameninti teritoriul sau pozitia.

Se poate intampla sa fii atacat de o intreaga haita de caini. Trebuie reactionat la fel: schimbarea pozitiei bipede amenintatoare, cuvinte calde, miscari incete, etc. Pe cat posibil trebuie depistat masculul dominator al haitei si spre el trebuie directionata cea mai mare atentie. Sub nici o forma nu se tipa, nu se fuge, nu se ameninta! Pt cei care nu cred ca este posibil sa scapi le spun ca mi s-a intamplat odata sa ma pomenesc in mijlocul unei haite de vreo 25-30 de caini furiosi care facusera cerc in jurul meu si am scapat nu doar fara sa fiu muscata, dar chiar m-au condus dand din coada o buna bucata de drum dupa aceea :D . Intotdeauna in asemenea grupari de caini se gasesc si cativa "trepadusi" ai haitei, gata sa se lase impresionati de putina afectiune si vorbe blande, asa ca daca se insista cu siguranta vor aparea si "spargatorii de greva" printre ei, hehe. Trebuie caldura, afectiune, stapanire de sine, fermitate.

Psihologia canina seamana destul de bine cu cea umana cu marea diferenta ca un caine nu are sufletul murdar al unui om, ci doar functioneaza dupa niste reguli stricte pe care le respecta. Daca te conformezi lor in aceste situatii de urgenta este imposibil sa nu obtii rezultate.

Un sfat de final: pe cat posibil nu permiteti unui caine sa se urce pe piciorul vostru si sa faca gesturi de copulatie, este cea mai clara atitudine de dominare; aceasta este cu atat mai frecventa cu cat cainele este de talie mai mica (de obicei cainii de talie mai mica sunt mai agresivi si mai dominatori drept compensatie pt corpul lor mic si de multe ori e valabil si in cazul oamenilor :wink: ) .



_________________
Vi døde ikke... Vi har aldri levd
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Jan 11, 2006 6:30 pm 
Despre frica...destul de complex. Pentru ca exista foarte multe nuante. Frica in fata pericolelor ce apar, repulsia simtita vis a vis de ceva urat sau frica paralizanta care apare de fiecare data fata de un anumit lucru sau situatie.
Gestionarea situatiilor de criza si stress maxim cer pastrarea luciditatii in acele momente si stapanire de sine. Despre acest lucru pot spune ca este ori usor ori imposibil.

Despre o frica in fata careia nu poti face nimic eu personal ma tem cumplit de intuneric. Si gandul ca as fi umilita in public imi da fiori reci.
Dar cine stie, poate as gasi totusi o cale de iesire. De altfel noi oamenii avem un mare potential latent care iese la iveala doar in momente limita.

Dar predispozitia de a-ti fi frica de ceva nu poate avea si anumite explicatii astrologice? Karmic vorbind exista cred, anumite situatii traumatizante pe care poate le-am trait prin alte vieti, iar acum cand le intalnim din nou ne "amintesc" starea respectiva. Eu doar presupun. Tu Gheorghita cred ca stii mai bine cum stau lucrurile cu frica dpdv astrologic.
mihaela.


  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Jan 12, 2006 7:55 am 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 6:15 pm
Posts: 2227
Location: Barlad
Brigid Edris North wrote:
De curand am trait cea mai teribila spaima din viata mea si am fost suficient de lucida incat sa fiu atenta si sa analizez ce se intampla in mine si nu in exteriorul meu, in derularea evenimentului. Eram 4 persoane intr-o masina si soferul gonea cu peste 130 km/ora pe niste serpentine destul de accidentate.


ceva similar s-a intamplat in ultima iesire pe care am facut-o... ne-am angajat intr-o depasire in timp ce o masina venea, proabil cu aceiasi viteza ca a noastra, din fata... in timp ce dapseam si tot depaseam si nu mai terminam de depasit ma uitam paralizat de frica la farurile masiniii din fata ca se apropiau exact din fata. Au fost cateva clipe de cosmar in care simti ca traiesti ultimel secunde, si nu te vezi decat zdrobit ... Si acum imi mai simt nodul in gat si contractia totoala a muschilor, blocarea mintii sia respiratiei.... dar a trecut.

Cat despre teama ta de a vorbi in public, Brigid iti pot spune ca am avut ceva similar insa mi-am depasit-o in mare parte (din cat am observat pana cum) dupa ce am acultat o relatare extrem de simpla si sincera. O Varsatoare (a fost important ca era in semnul acesta) povestea despre cum lua premii pe la diferite concursuri fara sa se pregateasca prea mult: "Mi-am dat seama ca daca ii privesc in ochi si le spun ca si cum este ceva personal sunt mai atenti si eu ma simt degajata ca si cum am o discutie particulara"... Mi-a placut la nebunie asta... atunci cand esti in fata unui grup si ai teama ca poate nu iti vin cele mai potrivite cuvinte te linistesti in momentul in care ii privesti pe oameni in ochi. Am incercat asta si am tot incercat si chiar da rezultate... ca sa nu mai spun ca depasirea acestei temeri iti da o putere si o siguranta cu care apoi, efectiv, te joci... Pui in discutie un sentiment cald si are loc o interactiune emotionala in primul rand ceea ce ii face pe cei din fata ta sa participe afectiv la ce spui...



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Thu Jan 12, 2006 10:48 pm 
User avatar

Joined: Wed Jul 20, 2005 8:49 pm
Posts: 816
coser wrote:
Cel mai neobisnuit mod de evolutie si, poate, si cel mai direct este sa te ocupi doar de fricile tale. Asta inseamna sa te intelegi foarte bine, asta inseamna ca esti dispus sa faci un efort foarte mare si, mai ales, asta inseamna ca te astepti la o lupta teribila.

Gasesc ca este extraordinar sa poti face lucrul asta, numai ca este si foarte greu, poate chiar imposibil cateodata. Foarte mult m-a preocupat si inca ma preocupa ideea aflarii cauzelor care -mi produceau in copilarie frica de intuneric si implicit de singuratate. Este o stare pe care am trait-o in copilarie , in adolescenta si de care pot spune ca nu am scapat complet nici acum, cand am o varsta! Poate a mai scazut din intensitate odata cu maturizarea, cand am constientizat mai bine care-mi sunt responsabilitatile, mai bine zis odata cu aparitia pe lume a fiului meu, insa faptul ca aceasta frica nu m-a parasit complet , poate insemna ca procesul de maturizare este inca in derulare? Frica de care vorbesc a fost in copilarie exagerat de puternica, acum, gandind la anii aceia, as putea spune ca era aproape patologica. Interesant mi se pare si faptul ca nu am abordat niciodata cu nimenui in detalui acest subiect.Evitam sa spun ceea ce simteam, totul se rezuma la " imi este frica" si atat. Parca ar fi existat o alta fiinta, prezenta mereu undeva in spatele meu atunci cand era intuneric, iar eu trebuia sa ma conformez ordinelor ei..
De multe ori m-am intrebat si eu cum mi-as putea explica toate astea d.p.d.v. astrologic, insa recunosc ca nu am gasit inca raspunsul.


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Jan 13, 2006 8:53 am 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 6:15 pm
Posts: 2227
Location: Barlad
Da, ceea ce spui tu se intampla frecvent, nu la aceasta intensitate cum simti si relatezi, dar se intampla. Insasi teama de intuneric este asociata cu existenta in acel loc inaccesibil a unui personaj care atenteaza la integritatea noastra. Acel "bau bau" cu care unii parinti isi sperie cu atat "dragoste" copii poate duce usor la team de intuneric si de aici teama de necunoscut, tema de ceea ce nu stii si poate chiar si teama de insusire a unor cunostinte noi.
Ceea ce simti tu ar putea fi altceva, ar putea fi o prezenta reala, adica tot tu in alta ipostaza. Inteleptii din vechime au afirmat intotdeauna ca daca totul in Univers functioneaza pe baza legilor lui "2" - dualitatea si entitatea care suntem este divizata in doua. Aici nu cred ca se refereau doar la masculinul si femininul din fiecare din noi, ci cred ca se refereau la existenta unui dublu personal ca si cum entitate care suntem are in jurul ei un ecou permanent ca un efect al dinamismului proceselor sale vitale. Asa cum copii stiu din povesti ca licuricii nu se pot stinge pentru ca ei cand respira lumineaza, la fel se intampla si cu noi. Existenta noastra, vietuirea noastra, dinamismul propriilor procese vitale privite in complex un un ecou minunat in jurul nostru. Asta ar fi o minunata explicatie adusa existentei unei Omniprezente intr-adevar coplesitoare care oglindeste totul. Filosofia hindusa, in special sistemul Maha Vidya, explica momentul Creatiei ca pornind de la dorinta Creatorului de a se oglindi pe sine. Atunci a aparut Creatia care nu face altceva decat il oglindeste pe Creator.
Existenta acestui Dublu este pentru cei care doresc sa se autocunoasc, pentru cei care lucreaza cu energia, o realitate, insa doar perceperea lui este un semn de evolutie. Diferenta intre a crede in existenta lui si a-l percepe este ca diferenta intre a crede ca un computer iti poate construi o lume virtuala si a o construi efectiv tu cu ajutorul unui computer.
Dublul, la inceput, te sperie, pentru ca il simti acolo unde perceptia ta nu ti-a indicat niciodata nimic si cand dintr-odata apare ceva colo instinctul de aparare reactioneaza, iar frica de el este o reactie fireasca.
Ea nu trebuie sa domine pentru a nu deforma perceptia celorlalte elemente, dar trebuie explorarat si aceasta teama pentru a contoriza, de la inceput, care sunt procesele vitale care au ecoul cel mai puternic prin reflectarea in Omniprezenta, adica sa vezi care sunt procesele cele mai intense.
In cazul acesta frica este un semnal si ea va disparea odata cu intelegerea, fara un prea mare efort.

Totusi, asa cum vedem, frica are si rol de detenta, de elan spre alte etape evolutive. Se spune ca nu ne este acceptata decat o singura frica - frica de frica, doar nu cea care terorizeaza, ci acea teama care iti tine atentia treaza ca nu cumva demonul dezechilibrului sa te atinga.
Daca ar fi sa facem o diagnoza a fricii ce am descoperi?
In primul rand eu cred ca frica nu apare decat atunci cand se actioneaza asupra sistemului noastru de aparare. Undeva exista o slabiciune, exista o fisura care poate fi o lipsa de: informatie, efectivitate, energie, intelegre. Completarea acestui gol duce la reparare si deci la inlaturarea fricii. Frica este ca o durere spirituala, iar metodele agresive de combatele a fricii sunt, asemenea medicamentelor, cele care inlatura doar efectul nu si cauza.
Lupta importriva fricii consider ca trebuie pornita intai cu explorarea fricii - trebuie sa stim impotriva cui sa luptam. A-ti fi frica de intuneric, spre exemplu, si a dori sa te arunci in canale doar pt ca ti-o controla, fara sa stii ca, poate, nu intunericul este de vina, ci acel "ceva" pe care subconstinetul tau il percepe in intuneric si nu il poate explica, este o greseala care in loc sa repare poate genera alte fisuri, care, probabil, vor construi alte frici.
E greu sa stai la un pahar de vorba cu tine. Este foarte greu pentru ca asta inseamna, pentru noi, a vorbi singur. Sa iti poti explora frica pe care o ai trebuie sa iti cunosti limbajul, trebuie sa poti citi semnele pe care corpul, mintea sau spiritul tau le transmite, atunci cand comunica cu tine. Durerea este pentru corpul fizic un semnal ca undeva se lucreaza pentru detoxifiere sau ca undeva exista o disfunctie sau un dezechilibru, frica este, asemena durerii fizice, un semnal de alarma ca exista o slabiciune, o disfunctie, o acumulare de toxine spirituale care nu fac bine spiritului, care nu este prevazut in procesul normal de functionare al organismului. Explorand frica pornim intai in stabilirea diagnosticului, iar strategia de vindecare va fi construita in functie de acest diagnostic.
Asadar exploararea fricii mi se pare o conditie esentiala in acest proces.
Metoda aplicata este particularizata asa cum este particularizata si frica la nivel de individ. Sunt procedee standard, iar acestea pot fi uneori ineficiente, alteori miraculoase. Conditia esentiala reusitei este insa diagnosticul initial. Pornind de la acesta este relativ usor de a elabora o metoda de lucru.
Asadar frica are rol de semnal de alarma, dar totusi depasirea ei nu il situeaza pe om doar pe linia normalitatii, ci indica un salt evolutiv. Care ar fi oare rolul ei? Oare fricile nu sunt etichete care ne blocheaza stralucirea primordiala?



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Fri Jan 13, 2006 6:37 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 1:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
dar, oare, cat de mare este "corpul" unde se materializeaza frica? Unde sa ii cautam originile pentru a o combate ?Daca o durere fizica e destul de usor de depistat pentru a-i cauta corect leacul, cum putem afla zona in care se manifesta frica? Cred ca noi, deocamdata , suntem prea mici pentru a putea combate total FRICA, reusim (uneori !) sa anihilam doar cate o senzatie de frica! Si cred ca totul are legatura cu alte vieti ale noastre, cu alte experiente ale noastre, constiente sau nu... Vreau sa cred ca fiinta umana este, intr-adevar, o farama din divinitate ! Dar, mai avem mult pana cand vom putea dovedi acest lucru ...


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Sat Jan 14, 2006 9:18 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 6:15 pm
Posts: 2227
Location: Barlad
Evident ca nu se poate de la prima incercare... ca daca nu ai invata deloc matematica nu te poti astepta sa rezolvi, nici macar greu, o ecuatia de gradu al II-lea...
Lupta cu frica trebuie insa luat in serios si ea incepe prin explorare.
Miguel Ruiz vorba foarte frumos despre oprirea dialogului interior. Multe dintre fricile noastre traiesc doar pentru ca mentinem treaz dialogul interior. Cand iti opresti dialogul interior simti ca ti se opreste timpul si e o relaxare pe care o vei reunoaste... aceasta relaxare este cea care te incarca de energie si care iti da putere si curaj. Spun ca o vei reunoaste pentru de-a lungul vietii oricine a avut parte de astfel de momente... iar dupa ce iti opresti dialogul interior frica este atat de clara... poate chiar si originea ei...
... iar daca se intampla sa nu poti explora frica atunci cu singuranta ca linistea pe care o obtii te ajuta sa ierti mai usor ceea ce nu poate fi decat foarte bine...



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Jan 24, 2006 4:02 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 6:15 pm
Posts: 2227
Location: Barlad
Unii oameni chiar se pricep sa vorbeasca despre frica si acesta este un semn bun. Mult mai usor decat sa scrii despre frica este sa citesti despre ea. Eu va recomand o carte scrisa cu un simt al raspunderii special, dar si cu atentia celui care nu isi jigneste interlocutorul acuzandu-l, ci il ajuta sa-si inteleaga temerile si sa le depaseaca.
Este vorba despre "Indeparteaza frica" de Vera Peiffer, aparuta la Editura teora in 1999.
Cartea o puteti descarca de aici: http://astro.coser.ro/diverse/frica.pdf



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Jan 25, 2006 8:03 am 
User avatar

Joined: Wed Jul 20, 2005 8:49 pm
Posts: 816
coser wrote:
Eu va recomand o carte scrisa cu un simt al raspunderii special, dar si cu atentia celui care nu isi jigneste interlocutorul acuzandu-l, ci il ajuta sa-si inteleaga temerile si sa le depaseaca.
Este vorba despre "Indeparteaza frica" de Vera Peiffer, aparuta la Editura teora in 1999.
Cartea o puteti descarca de aici: http://astro.coser.ro/diverse/frica.pdf


o idee excelenta! am descarcat-o si sigur imi voi face timp pentru ea!
merci!


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Thu Aug 07, 2008 2:58 pm 
User avatar

Joined: Wed Oct 03, 2007 10:12 pm
Posts: 302
Location: bucuresti
Uf, frica! Va multumesc ca ati deschis acest subiect!
Am tare multe frici.
In timp am remarcat ca multe au aceeasi radacina, doar se exprimau diferit.
Cea mai mare frica e cea de caini si pisici. Da, de pisici!Ma paralizau!!! Cand am inteles de unde aceasta frica stupida(cine se teme de pisici?Nimeni! Nu pot sa-ti faca nici un rau, practic),am inceput sa ma imprietenesc cu ele, si acum chiar le iubesc si imi doresc fm una.La fel si cu cainii.Mi-am impus sa ma imprietesc cu ei, chiar daca eram paralizata!Si da, am reusit.Singurii cu care nu am reusit sunt cainii vagabonzi...Si acum ii ocolesc...
Apoi, mi-e frica de lucrurile care-mi aduc un beneficiu, o experienta revelatoare, benefica, purtatoare de evolutie!Ciudat!Probabil radacina e in frica de schimbare...Dar acum stiu! De fiecare data cand refuz o experienta datorita fricii, stiu ca e o pacaleala a creierului meu! Asa ca ma duc inainte, cu toate ca mi-e frica, si tocmai pt faptul ca mi-e frica.Rezultatele au fost intotdeauna uluitoare.Am citit un inteviu cu Madona in care era intrebata care e secretul succesului ei.Intrebarea clasica, de altfel.Raspunsul ei insa nu afost unul clasic:"M-am dus intotdeauna acolo unde mi-a fost frica.Frica e un semn ca ceva gresit poate fi indreptat, si ca acolo stau fm raspunsuri." Inteleapta, nu? Si , mai ales, curajoasa, as spune!
Dar, mai presus de toate, am avut o frica pe care , cu toate ca nu am inteles-o, am depasit-o!Frica de un anumit barbat pe care l-am iubit enorm!Forta cu care ma atragea era egala cu frica cu care fugeam de el...A fost ceva ingrozitor...Trei ani de emotii atat de intense pe care niciodata nu le voi putea exprima...Nu exista mijloace umane cunoscute inca de mine...Il cunosteam necunoscandu-l, ma cunostea perfect...Cele mai mari revelatii le-am avut doar stand in prezenta lui, fara sa vorbeasca nici unul nimic...Sigur exista o explicatie, eu insa nu am gasit-o...Mi-am invins frica si am depasit acest moment ( caci intalnirea cu el a fost unul din cela mai marcante momente din viata mea), doar rugandu-ma pentru el...Da, rezolvarea era atat de simpla...Acum il stapanesc, nu mai are influenta asupra mea, nu imi mai provoaca nici teama , nici atractie. Doar iubirea a ramas, dar o iubire profunda, subtila, care nu ma face sa-i caut prezenta, dar nici sa fug de el, ci o iubire care pur si simplu EXISTA!

Am scris toate acestea pentru ca sunt un om care a experimentat frica in multe feluri...
Nu exista o liniste mai mare a sufletului decat aceea care se asterne dupa o teama invinsa...
Iar modalitatea in care frica poate fii invinsa consta in determinare, rabdare, si ajutorul Divin!!!
Dumnezeu chiar este alaturi de copii lui si ii ajuta cand acestia vor sa ajunga mai aproape de El!

Va doresc Eliberare placuta! :D


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Thu Aug 07, 2008 3:11 pm 
User avatar

Joined: Wed Oct 03, 2007 10:12 pm
Posts: 302
Location: bucuresti
Am download-at si eu cartea.Abia astept sa o citesc! :D


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Thu Sep 18, 2008 6:08 am 

Joined: Thu Sep 04, 2008 6:57 pm
Posts: 65
Exista o frica majora care ne insoteste de-a lungul vietii si anume frica de suferinta.
De cate ori nu am auzit oameni spunand ca le este teama ca vor avea de suferit.Uneori suferinta care urmeaza este mai mica si mai usor de trecut decat frica ce i-a precedat.De multe ori spunem ca ne-a fost frica degeaba.
Eu cred ca daca percepem suferinta ca pe o frustrare,atunci ne vom afunda in negura ei.Dar daca o putem accepta si ne-o putem asuma atunci ea ne va purifica.


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Thu Sep 18, 2008 9:02 am 
User avatar

Joined: Fri Apr 06, 2007 9:27 pm
Posts: 364
Location: Bucuresti
Frica este un simptom al necredintei si al ignorantei.



_________________
Hare Krsna, Hare Krsna, Krsna Krsna, Hare Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare Hare
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Thu Sep 18, 2008 8:02 pm 
User avatar

Joined: Sun Nov 25, 2007 8:53 am
Posts: 83
marian12345 wrote:
Frica este un simptom al necredintei si al ignorantei.
Mi se pare o afirmatie stupida.



_________________
"Lucrurile nu se schimba,noi suntem cei care ne schimbam." H. D.Thoreau
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Dec 05, 2008 4:56 pm 
User avatar

Joined: Fri Apr 06, 2007 9:27 pm
Posts: 364
Location: Bucuresti
Daria wrote:
marian12345 wrote:
Frica este un simptom al necredintei si al ignorantei.
Mi se pare o afirmatie stupida.

Am spus acest lucru pentru ca in viata unui adevarat credincios (care fiind astfel nu poate fi ignorant,pentru ca cunoasterea lui Dumnezeu si credinta merg mana in mana).Un om care intradevar este credincios nu mai poate avea frica,pentru ca frica este un simptom al falsei identificarii a omului cu trupul,iar esenta omului nu-i trupul,ci spiritul.Poblematic e ca cei mai multi oameni din Kali-yuga practica religii (sau se raporteaza la Dumnezeu si religie) crezindu-se fiinte evoluate,spiritualizate,cand de fapt este vorba de pur materialism.Iar materialismul duce intotdeauna la frica.Poate ca nu era potrivi postul meu de mai sus in contextul discutiei despre frica,dar incerc sa spun lucruri care mi se par importante.



_________________
Hare Krsna, Hare Krsna, Krsna Krsna, Hare Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare Hare
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Dec 05, 2008 7:59 pm 
User avatar

Joined: Sun Nov 25, 2007 8:53 am
Posts: 83
Imi sustin afirmatia facuta si marturisesc ca e o forma eleganta si diplomata a gandurilor si sentimentelor avute la momentul respectiv. Nu am crezut ca frica de caini ma transforma -viziunea ta - intr-o atee ignoranta.
Isus a stat 40 de zile in desert sa lupte cu demonii (frica) lui .

marian12345 wrote:
in viata unui adevarat credincios

- eu sunt convinsa ca sunt pe un forum de astrologie si nu la un curs de teologie.

marian12345 wrote:
pentru ca cunoasterea lui Dumnezeu si credinta merg mana in mana

- am crezut ca sunt unul si acelasi lucru !
marian12345 wrote:
se raporteaza la Dumnezeu si religie) crezindu-se fiinte evoluate,spiritualizate

- aici ai dreptate :am citit pe forum ca avem printre noi pe cineva care leviteaza in somn si se crede al doilea Mesia sau Buda - n-am retinut exact.

,, Doar copii si nebunii nu au frica``

Cu drag Daria


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Dec 05, 2008 8:03 pm 
User avatar

Joined: Fri Apr 06, 2007 9:27 pm
Posts: 364
Location: Bucuresti
Nici sfintii nu au frica,dar poate ca nu in viata asta vei intelege lucrul asta...



_________________
Hare Krsna, Hare Krsna, Krsna Krsna, Hare Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare Hare
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Dec 05, 2008 8:24 pm 
User avatar

Joined: Fri Apr 06, 2007 9:27 pm
Posts: 364
Location: Bucuresti
De fapt,te rog sa ma ierti.Intr-adevar,nu-si avea locul remarca mea despre frica pe acest topic,pentru ca,ai dreptate,nu se vorbea despre spiritualitate.Iarta-ma.



_________________
Hare Krsna, Hare Krsna, Krsna Krsna, Hare Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare Hare
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Sat Dec 06, 2008 7:46 pm 
User avatar

Joined: Fri Apr 06, 2007 9:27 pm
Posts: 364
Location: Bucuresti
"Acestea sint cateva dintre marile calitati ale unui devot pur al Supremei Personalitati a Divinitatii.In primul rand,un devot este ferm convins de identitatea sa spirituala.El niciodata nu se identifica cu trupul sau;el este ferm convins ca spiritul este diferit de corp.In consecinta,nu se teme de nimic.Chiar daca viata ii este amenintata,el nu se teme deloc.Nici macar nu trateaza un dusman ca pe un dusman.Astfel de caliatati au devotii.Devotii depind mereu de Suprema Personalitate a Divinitatii,iar Dumnezeu este intotdeauna nerabdator sa le acorde protectia in toate circumstantele"-Srimad-Bhagavatam 5.9.20.Acest lucru am vrut sa spun prin remarca mea,dar evident ca nu era contextul potrivit.Nu putem sa nu recunoastem ca textul citat mai sus confirma veridicitatea catorva frumoase povestiri din Biblie...Inca o data,va rog sa ma iertati.



_________________
Hare Krsna, Hare Krsna, Krsna Krsna, Hare Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare Hare
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Sat Feb 28, 2009 5:37 am 
User avatar

Joined: Fri Nov 02, 2007 4:21 am
Posts: 87
Frica eu cred ca apare din cauza unor complexe datorate,la randul lor ,neincrederii.Si,cum spunea Gheorghita,oprirea unui dialog interior,poate de multe ori eronat sau bazat pe reprezentari ori perceptii gresite care ne deruteaza,e cea mai buna cale.
La randul meu recomand o carte.E prima ce mi-a trecut acum prin minte,frunzarind subiectele de aici.E psihologie in aceasta carte,intradevar,insa nu este nevoie sa fii psiholog neaparat,ca sa incerci sa te intelegi.Mai ales cei pasionati de astrologie cred ca sunt interesati si de psihicul uman.
Dau mai jos un citat:
"Nu este mai
putin adevarat ca, in mod curent, mult mai raspandite sunt situatiile
de supraapreciere sau de subapreciere a propriilor
insusiri si trasaturi, de dilatare sau de ingustare nepermisa a lor,
deci cele de deformare a imaginii de sine. Deci atat un tip de
perceptie, cat si celalalt pot avea fiecare un rol pozitiv, stimulativ-
formativ - dilatarea reprezentand tendinta de apropiere a
personalitatii reale de ce dorim, scontata a se obtine in viitor,
iar ingustarea 0 tendinta de .apreciere mai severa, mai critica,
deci mai obiectiva - ambele raman, in esenta, forme de reflectare
eronata, care se cer a fi corectate cu timpul, pentru a asigura
adaptarea corespunzatoare la solicitarile mediului inconjurator."


Mielu Zlate -"Eul si personalitatea"

Pentru cei interesati ogasiti aici: http://www.scribd.com/doc/7911909/Mielu ... todown=pdf
Tot pe acolo se gasesc si alte carti foarte bune si utile in introspectia persoanala,dar si pentru intelegerea semenilor nostri.


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Sat Feb 28, 2009 6:31 am 
User avatar

Joined: Fri Nov 02, 2007 4:21 am
Posts: 87
coser wrote:
Cel mai neobisnuit mod de evolutie si, poate, si cel mai direct este sa te ocupi doar de fricile tale. Asta inseamna sa te intelegi foarte bine, asta inseamna ca esti dispus sa faci un efort foarte mare si, mai ales, asta inseamna ca te astepti la o lupta teribila.
Daca in cazul divinitatii oamenii crede ca stie care este Adevaratul Dumnezu si nu aproapele lui, in cazul fricii oamenii isi unesc fortele si spun cam acelasi lucru: frica este un dusman care trebuie invins.
Ce inseamna ca-ti fei teama? Cum ne putem explora fricile? Care este, in realitate, mecanismul fricii?
Indiferent ca avem sau nu raspuns la ele frica si-a sapat drum in mintea noastra si ne impiedica sa zambim, sa daruim, sa ne bucuram simplu si total, sa ne interiorizam, sa traim pur si simplu viata.
Ce parere aveti despre frica? Cum luptati cu ea? Este, asa cum se spune, important sa lupti cu ea?
Care este frica ta cea mai mare? Ai facut ceva sa ti-o infrangi?


Frica mea cea mai mare a fost si inca este abandonul.Mai precis mi-e teama ca cei pe care ii iubesc ma vor parasi.
Sigur,acum stiu cauza si de vreo 2 ani incerc sa mi-o stapanesc.Astrologia a fost cea care mi-a aratat de unde s-a nascut aceasta frica si psihologia m-a invatat sa o inteleg si cum sa lucrez cu ea.
Mai am de lucru,dar cred ca acum sunt in stare macar sa vorbesc despre frica mea ca despre ceva care este normal si nu ca despre un dusman nevazut.
A venit deodata cu mine aici,pe Pamant.Nu stiu daca am trait-o si inainte sau doar o primisem ca lectie de insusit ,dar eu am cnoscut abandonarea cam de cand aveam 3 luni.Nu,nu am fost parasita de parinti,nu am crescut intr-un orfelinat si inainte de a povesti ceva,am sa clarific:sunt o norocoasa,o rasfatata a sortii,dar pana nu demult o vesnic nemultumita.
Cand eu m-am nascut,concediul de maternitate era doar 3 luni.Tatal meu lucra pentru Apararea Civila,iar mama era asistenta medicala.Amandoi erau nevoiti sa lipseasca notile de acasa,serviciul solicitandu-le prezenta in ture de noapte,de multe ori neavand posibilitatea de a lipsi alternativ,adica erau nopti si zile in care lipseau amandoi in aceeasi perioada de timp.Tata mai lipsea si fara sa fie nevoit,dar asta nu o discut acum.Am aratat doar conjunctura in care mi-am inceput drumul in viata actuala.
De la mama am aflat cum ma gasea uneori invinetita de plans.Dar asta dupa ce traisem eu momentul in care am inceput sa incerc sa inteleg de ce mi se intampla ceea ce mi se intampla.
Lectia mea de viata tine de posesie,dependenta,frica de abandon.
Mereu am crezut ca stiu sa iubesc pentru ca iubeam profund,pentru ca daruiam totul si,aparent nu ceream nimic in schimb.E mult de povestit,sunt multe amanunte,insa nu vreau sa monopolizez spatiul.
De fapt,eu nu iubeam cu adevarat,ci eram dependenta de persoanele de care ma atasam.Insa foarte mult timp,chiar si dupa ce am descoperit astrologia si karma si notiunile ca "lectii de viata,scop in viata,destin sau soarta",pana nu am fost destul de pregatita sa fac masteratul in psihologie,nu am inteles unde si cum anume gresesc.
A fost ca si cum ,pana la Astrologie traisem oarba,de la ea incolo vedeam ca prin ceata si simteam pana undeva departe.Pana cand la un moment dat am primit o lentila.Undeva s-a aprins o luminita , iar eu am trait momentul in care mi-am spus:"Macar am un punct de unde pot sa incep sau spre care sa ma indrept".Nu stiu momentul cand s-a produs acest flash,poate au fost mai multe intamplari care au contribuit.E suficient,probabil, daca spun ca intr-o zi am gasit intr-o carte un simplu enunt care pentru mine a devenit un soi de litanie spusa in fiecare moment.descoperisem increderea.In mine,in divinitate,in scopul lectiei mele de viata.
Inca mi-e frica de singuratate sau,mai precis de durerea traita in acele momente,insa acum stiu de ce anume imi este frica.Stiu ca,nu de felul cum demonstrez eu cuiva dragostea depinde o relatie,ci de felul in care traiesc acea dragoste.Stiu ca oamenii pe care ii iubesc imi sunt imprumutati doar ca sa facem un drum impreuna pentru un timp sau sa ne ajutam sau sa traim o lectie.Stiu ca nu sunt singura ci doar mi-e teama de suferinta ,dar ca acea suferinta va fi o vesnicie,daca nu imi infrang frica de ea.Stiu ca nu eu,ca om ,voi tine oamenii langa mine daruind,ci eu pot fi alaturi de ei ,lasandu-i liberi.
Stiu,constientizez,insa mai am pana voi putea aplica toate acestea .Insa ma bucur ca un copil cand vad ca acum reusesc sa imi inghit lacrimile de teama,cand reusesc sa-mi infranez dorinta (normala pentru altii,de fapt)de a trimite un gand de Craciun,de exemplu,unei persoane pe care eu spun sau cred ca o iubesc,dar care nu da semne ca ar dori un asemenea gand de la mine.
Invat ..."independenta".Nu este usor,si am caderi si sufar uneori,dar satisfactia clipei in care imi dau seama ca am plans ,dar am trecut peste momentul greu,e uriasa.
Cei care vreodata au incercat sa abandoneze un viciu pot intelege.E ca momentul in care iti spui:"Daca nu aprind acum o tigara,am sa sparg ceva."E destul sa treci cumva peste acele cateva minute.Cand realizezi ca ai mormait,ai infipt unghiile in podul palmei,dar nu ai spart nimic si nici tigara nu ai aprins-o,traiesti o satisfactie oarecare.Nu este inca lectia invatata sau dependenta vindecata.dar ai castigat o batalie.
La acel stadiu sunt eu acum.


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Sat Feb 28, 2009 1:05 pm 
User avatar

Joined: Wed Oct 03, 2007 10:12 pm
Posts: 302
Location: bucuresti
Poate va ajuta si acest articol.

http://ezoteric.gardianul.ro/index.php? ... mplet.html

Ideea sa-l postez mi-a venit la nemessis in postul despre "meditatia alchimica sau intalnirea cu lilith".Dar am zis sa il scriu aici ca sa pastram o anumita ordine in forum.Unul din subiecte e despre frica de Dumnezeu dar si despre alte frici.

O primavara minunata va doresc tuturor! :D



_________________
"In lume necazuri veti avea;dar indrazniti,Eu am biruit lumea" ( Ioan, 16:33)
Image
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Mar 06, 2009 10:42 pm 
User avatar

Joined: Wed Jul 20, 2005 8:49 pm
Posts: 816

Frica de moarte..cine nu a trait-o cel putin o data?



_________________
Mihaela A.G.(mag)
(http://argmihaela.blogspot.com)
"Există în noi ceva mai adânc decât noi înşine". (Sf. Augustin)
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Sat May 02, 2009 2:32 am 
User avatar

Joined: Wed Jul 20, 2005 8:49 pm
Posts: 816



_________________
Mihaela A.G.(mag)
(http://argmihaela.blogspot.com)
"Există în noi ceva mai adânc decât noi înşine". (Sf. Augustin)
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Wed May 13, 2009 3:06 pm 

Joined: Wed Aug 06, 2008 4:11 pm
Posts: 91
Location: Bucureşti
Frica este arma celuilalt. Frica este invinsa doar de Iubire. Cel ce Iubeşte nu mai poate cunoşte frica. Iubirea este răspunsul oricăor întrebări, soluţia oricăror probleme. Dumnezeu este Iubire, Dumnezeu este în fiecrare dintre noi, deci suntem cu toţi Iubire. Trebuie doar să o lăsăm să lumineze. Toate relel lumii sunt cauzate de lipsa iubirii , a iertării şi a luminii.



_________________
http://brizamarii.ablog.ro
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: Re: Despre frica
PostPosted: Fri Jun 12, 2009 9:05 pm 
User avatar

Joined: Sun Nov 25, 2007 8:53 am
Posts: 83
Multumesc Mihaela pentru DARE ! Si nu numai !



_________________
"Lucrurile nu se schimba,noi suntem cei care ne schimbam." H. D.Thoreau
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
Display posts from previous:  Sort by  
 Page 1 of 1 [ 29 posts ] 

All times are UTC [ DST ]


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
phpBB skin developed by: John Olson
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group