Diogene,
la cele doua comparatii mai adaug una, care poate fi observata si intr-un film facut cu acest specific, unde se spune ca spiritul intra in corp in momentul nasterii si, contrat a aceea ce sustine Aivanhov, el, cica, ar poate exista in alt corp pana in momentul in care noul corp, potrivit noii sale vieti, este gata sa se desprinde de corpul memei care l-a ajutata sa creasca... ceea ce este fals!
Eu consider ca ambele situatii prezentate de tine sunt reale si nu se exclud, ci se completeaza, insa in cazul avortului situatia se nuanteaza. Atat timp cat lumina copilului este legata de aura mamei, indepartarea corpului in formare poate fi privita ca o alungare agresiva a noului spirit, care isi cere dreptul la viata, asa cum l-am primit si noi. Problema avortului din punct de vedere spiritual este o adevarata problema, pentru ca, evident, este o greseala, dar ar fi o greseala si mai mare sa aduci pe lume un copil fara sa ai responsabilitatea de a-i ofere ceva mai mult decat o simpla informatie genetica. Societatea noastra are stabilite, de mult, niste reguli, iar spiritul, atunci cand alege sa se nasca, le cunoaste, le vede, stie care sunt si, evident, va trebui chiar si de acolo sa se supuna rigolilor lumii agresive in care traim noi si in care vrea sa vina. Astfel de abuzuri se intampla IN PERMANENTA in jurul nostru, nu avortul este cea mai mare greseala a umanitatii, dar nu le mai vedem pe celelalte pentru ne-am obisnuit cu ele si le-am integrat in etaloanele de normalitate pe care ni le-am insusit.
Este, daca vrei, prima mare incercare a unui spirit... daca poate sau nu veni in aceasta lume, unde totul se comprima, unde se invata repede si trainic, unde realizarile sunt adevarate trofee de vitejie.
Spiritul se ataseaza de parinti imediat dupa formarea zigotului si el este atras de vibratia sintetica ce apare din fiziunea celor doua energii feminine si masculine. In subtil este un adevarat spectacol, ca un foc de artificii, cu lumini diafane care pregatesc onorurile atasarii de corp a noului spirit. Acest spirit nu intra in corp prin primul moment, pt ca nu are un corp din primul moment, fapt pentru care el se va atasa de aura mamei, pe care o impregneaza pentru totdeauna. Adica un clarvazator autentic ii poate spune unei femei cate sarcini a avut dupa aceste campuri dintr-acestea are in aura, lasate de entitatile care au vrut sa fina in aceasta lume prin ea. Aivanhov are dreptate - se stie ca era clarvazator - doar ca nu trebuie sa se inteleaga de aici ca el sta departe de corp si in momentul nasterii i se da corpul ca pe haina noua... Nu, el este in comuniune permanenta cu corpul si are prin el primele esenzatii fizice, primele reactii pe care, stim noi, fatul le are la stimuli de afara.
|
).