It is currently Thu Mar 28, 2024 10:06 pm

All times are UTC + 2 hours [ DST ]




 Page 1 of 1 [ 20 posts ] 
Author Message
 Post subject: levitatia
PostPosted: Mon Oct 31, 2005 7:23 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
ce parere aveti despre levitatie? Ati trait asemenea experienta sau e doar o fantezie?
daca exista persoane care pot vorbi despre asa ceva, poate ne impartasesc si noua senzatiile traite


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: levitatia
PostPosted: Wed Nov 02, 2005 10:21 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
Eu cred ca levitatie este un efect al unei deschideri sprituale. Filosofia orientala explica, prin sistemul chakrelor, ca levitatia este o putere paranormala specifica lui Anahata chakra, centrul inimii, care se afla in zona pieptului. Exista ramuri spiritaule budhiste ce se ocupa in mod special de dezvoltarea acestei puteri ce ii ajuta pe calugari sa se deplaseze mai usor prin zonele inaccesibile din Himalaya. Este celebrul cazul calugarilor Gom-long-pa care pentru a nu se desprinde de la sol folosesc uneori obiecte grele pe care le leaga de corp cu niste lanturi.
Pentru noi europenii, contaminati cu materialismul societatii de consum, levitatie este o ciudatenie a naturii sau o fantezie pusa pe seama simbolurilor si a tehnicilor abstracte de transfer a unei infromatii.
Eu nu am avut ocazia niciodata sa cunosc un om care leviteaza, dar mi-ar fi placut...
Uite o fotografie dupa un caz real
Image



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Nov 02, 2005 11:28 pm 
User avatar

Joined: Thu Jul 21, 2005 11:18 am
Posts: 54
Levitatia urmarita ca scop in sine mi se pare la fel de periculoasa ca orice alt atasament; ea devine posibila odata atins un anumit prag evolutiv, insa in acel moment ea este o consecinta fireasca.

Fara a fi citit vreodata strict despre acest subiect, am totusi niste convingeri asupra carora nu am indoieli ca sunt veridice datorita unor experiente personale aflate la limita fenomenului. Desprinderea din campul gravitational este in primul rand o problema de perceptie si de "jonglare" a constiintei prin anihilarea conditionarilor realului. De ce este posibil zborul in vis? Pt ca acolo ne folosim o alta parte a constiintei, asa-numitul dublu, care nu se supune acelorasi legi pe care le acceptam noi in mod neconditionat in viata noastra de zi cu zi. In vis nu gasim nefiresc sa ne desprindem de sol, ci doar cand ne folosim constiinta noastra liniara. Atat cat am putut sa-mi dau seama, solutia este atat de simpla incat ar rade oricine: practic intreg secretul consta in reproducerea senzatiei din vis (ma refer la cea resimtita corporal) in viata reala...eu as asemui acea senzatie cu ceea ce simtim in primele secunde cand porneste un lift sau in momentul ascensiunii unui avion de capacitate mica. Ei bine, exact acest lucru atat de simplu este aproape imposibil de atins...si aceasta se intampla deoarece atentia noastra este dispersata, nu se poate focaliza pe o singura directie (cine nu crede, sa incerce sa-si urmareasca cateva momente respiratia, exclusiv respiratia...va observa ca intre o inspiratie si o expiratie deja i-au zburat gandurile, au aparut imagini, idei, etc). In anumite stari de constiinta elevata (indusa voit prin meditatie sau cu ajutorul unor plante psihotrope, sau accidental datorita unor traumatisme emotionale, stresului, oboselii accentuate, etc) se poate observa ca nu exista conditionare in focalizare, ca practic iti poti concentra atentia exclusiv intr-un punct, fie acel punct undeva in jurul tau (un sunet, o imagine) sau in tine insuti (propriile viscere de exemplu). Odata atinsa aceasta stare de constiinta, zborul este posibil...si, de la un anumit nivel evolutiv, chiar iminent. Sa nu ne imbatam insa cu apa rece, nu ajunge sa faca asta decat cine trebuie :) ...



_________________
Vi døde ikke... Vi har aldri levd
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Sun Nov 06, 2005 10:26 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
interesant ce spui, Brigid, dar ce ne opreste sa reactionam precum in vis? Cine impune alte conditionari si de ce nu suntem constienti de ele ? Viata ,oare, nu e tot un vis? Atunci de ce ne atat de greu sa reactionam la fel?


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Sun Nov 06, 2005 11:02 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
Da, viata este un vis, dar Brigid nu se referea la realitatea complexa care este viata, ci la o stare de spirit, pur si simplu la o stare…faptul ca viata est un vis o spun cele mai multe dintre curentele spirituale, mai putin crestinismul care atribuie existentei terestre o importanta putin cam egocentrica (pacatul aprioric, existenta in sine este privita ca o penitenta etc etc) insa dintre toate consider ca cel mai aproape de adevar si de puterea noastra practica de reprezentare este explicatia inteleciunii toltece din care reise ca aceasta stare de constinta nu ne-a fost impusa si poate ca nu reprezinta o penitenta, ci ne-am ales-o si de bine sau de rau, din comoditate sau neputinta nu o mai parasim. Universul este compus dupa spusele lor din multiple benzi de vibratie si plasarea constintei pe o anumita banda implica si insusirea anumitor invelisuri. Planetele sunt in felul acesta puncte de intersectie ale acestor benzi. Noi traim banda umana cu valorile si arhetipurile ei, pasarile banda lor, copacii de asemenea. Omul nu este cea mai evoluata dintre fiinte, ci poate cea mai inteligenta. Structura lui, find o structura organica ii permita sa se deplaseze in foarte multe locuri din univers descoperind ca are chiar fara sa stie dusmani si deopotriva prieteni foarte puternici. Trecerea de la o banada la alta se face printr-un consum energetic teribil de mare si implica o pregatire speciala, iar pregatirea nu este iesita din comn, ci doat inedita. Tot ei sustin ca intreaga noastra fiinta, care reproduce universul, este asemena unui ou de lumina ale carui elemente ce ne construiesc corpurile si perceptiile converg intr-un punct, pe care l-au numit punctul de asamblare. Acest punct nu trebuie sa fie fix, cand se intampla asta structura se degradeaza prin pasivitate. Deplasarea lui aduce omului multiple stari de constiinta, abilitati, deschideri speciale.
Levitatie poate fi un afect al acestei deplasari si chiar daca am putea sa levitam reproducand modelul din vis, nu se poate compara in nici un caz viata cu multiplele sale aspecte si elemente cu un efect, cum este levitatia
Din punctul meu de vedere eu consider ca Brigid are dreptate si ca levitatie poate fi obtinuta fie intentionand asta fie ca un efect al altor deschideri spirituale ambele fiind interdependente, insa nu stiu cat de util ne este.
Despre importanta levitatie exista o pilda spusa sa Budha insusi discipolilor sai. I s-a intamplat intr-o zi lui Budha sa intalneasca un om care putea sa leviteze. Acesta traia pe malul unui rau. Ajuns acolo Budha a dorit sa treaca dincolo iar pustnicul s-a oferit sa-l ajute spunadu-i ca il va lua in spate si va levita cu tot cu el pana pe malul celalalt. "Impersionant, a spus Budha, si cat timp ti-a luat ca sa obtii aceasta putere", "10 ani" spuse el bucuros ca a reusit sa-l imrersioneze pe Marele Budha. "Si de ce?" a continuat Marele Initiat "Pai vezi, uite ce usor pot sa trec raul, aveam nevoie de asta" ii raspunse pustinicul. Atunci Budha s-a apropiat de malul apei impingand o barca, se urca in ea si spuse "ce rost are sa-ti pierzi 10 ani din viata, cand exista o barca".
Poate ca uneori levitatie este urmarita cu o mare intentie, iar aspirantul devine patimas in a o obtine, eu insa ma gandesc cu nostalgie la ce a spus Budha si mai ales, ma gandesc la faptul ca nu tebuie sa fii intelept ca sa spui si sa intelegi asta, ci trebuie sa ai spirit practic.



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Nov 08, 2005 1:49 pm 
User avatar

Joined: Thu Jul 21, 2005 11:18 am
Posts: 54
codru wrote:
interesant ce spui, Brigid, dar ce ne opreste sa reactionam precum in vis? Cine impune alte conditionari si de ce nu suntem constienti de ele ? Viata ,oare, nu e tot un vis? Atunci de ce ne atat de greu sa reactionam la fel?

Hai sa-ti raspund tot printr-o intrebare: cand visam suntem constienti de faptul ca visam? Sau cand traim in real suntem constienti de faptul ca visam? Cat putem sa ne folosim de capacitatea de a face ceea ce dorim cu constiinta noastra? Atata timp cat suntem ancorati pe un singur punct global, cel al realului, libertatea ne este limitata la doar atat. Pt ca tot vorbeam de punct de asamblare (multumesc, Gheorghita :) ), suntem educati sa ni-l fixam, intreaga lume in care aparem odata cu nasterea noastra se straduieste sa ne fixeze intr-un loc (copiii trebuie invatati sa fie asa pt ca punctul lor de asamblare se misca liber). Si totusi paradoxul este ca trebuie sa ne debarasam de absolut tot ceea ce am invatat si sa revenim la starea initiala, lucru care nu este posibil decat daca ne curatam de intreg bagajul acumulat de-a lungul vietii. A trai in lumea oamenilor asa cum intram in ea este imposibil, dupa cum la fel de imposibila este castigarea libertatii daca nu ne curatam de bagajul acumulat de-a lungul existentei terestre (care este raul necesar).

Si ca sa revenim al levitatie: ea ne este inaccesibila nu pt ca avem corp fizic si legile fizicii spun ca, pt ca un corp sa se desprinda de pamant, trebuie anihilata atractia gravitationala cu o forta cel putin egala (sau mai mare, nu? :) ) cu aceasta...ci pt ca suntem ingreunati, in primul rand, de propria istorie personala, de fiinta noastra sociala, de un anumit tip de a gandi si de a vedea lumea (pt ca asa am fost invatati!) etc etc....



_________________
Vi døde ikke... Vi har aldri levd
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Nov 08, 2005 4:21 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
n-am incercat sa contrazic pe niciunul dintre voi, eu doar acumulez informatii, pentru a-mi face o parere. Nu stiu de ce mi se pare ca levitatia inseamna mult mai mult decat zbor...Exemplul cu Budha si acea persoana nu mi se pare cel mai elocvent. Poate acea persoana nu stia la ce ii foloseste levitatia sau , poate, apa dobandeste alte sensuri. Oricum, eu am inteles ideea pe care ai incercat sa o transmiti, coser, si sa nu crezi ca am facut o obsesie din levitatie. Era doar o curiozitate. Stii, imi place foarte mult Eliade, iar in scrierile lui intalneam deseori referiri la levitatie... :wink:


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Nov 08, 2005 4:26 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
stii, Brigid, m-ai pus putin in incurcatura... traiam cu impresia ca experientele dobandite in existentele noastre terestre sunt un avantaj in masura in care ne rafineaza spiritul...iar tu spui ca trebuie sa ne debarasam de tot ce acumulam, deoarece este un rau necesar(sau existential!) Atunci insemna ca experientele noastre nu-si au rostul? Mereu trebuie sa revenim la starea initiala? Adica sa abandonam orice cunostinta dobandita?... Poate nu am inteles eu bine...


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Nov 08, 2005 4:33 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
Doamne fereste, Codru! Da ce-ti veni?
Nu s-a gandit nimeni ca ai facut o obsesie si nici ca ai contrazis... cel putin eu nu am simtit asta din tot ce s-a discutat aici.. Nu te-a combatut nimeni pe tine si nici ideile tale...
Si mie imi place Eliade si il inscriu in lista Pestilor considerati foarte speciali ce ne ajuta pe toti sa intelegem apele iluziei in care traim (apropo de vis). Exemplul pe care l-am dat nu era impotriva levitatiei, chiar deloc, ci impotriva stabiliri acesteia ca un scop in detrimentul altor idealuri mult mai puternice si complexe. Auzisem intr-o perioada ca undeva in New York a existat si un conscurs anual de levitatie asa cum la Lion (parca) exista un concurs international de clarviziune. E minunat sa levitezi nu numai de dragul zborului ca este inaltator ca stare, dar si ca realizare insa este periculos pentru spirit sa iti folosesti energia pentru a obtine ceva ce, in cele mai multe din cazuri, lasi aici dupa moarte.
Mie personal mi se pare, asa cum a fost si exemplul, putin cam fara rost sa faci asta doar pentru atat. Daca intervin in joc alte simboluri, idealuri conexe, iar levitatia este, asa cum spunea, un efect ma inclin cu respect in fata celui care obtine asta pentru ca nu este putin lucru.
Imi cer iertare daca prin expunerea mea s-a inteles altceva... nu am dorit asta.



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Nov 08, 2005 4:48 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
codru wrote:
stii, Brigid, m-ai pus putin in incurcatura... traiam cu impresia ca experientele dobandite in existentele noastre terestre sunt un avantaj in masura in care ne rafineaza spiritul...iar tu spui ca trebuie sa ne debarasam de tot ce acumulam, deoarece este un rau necesar(sau existential!) Atunci insemna ca experientele noastre nu-si au rostul? Mereu trebuie sa revenim la starea initiala? Adica sa abandonam orice cunostinta dobandita?... Poate nu am inteles eu bine...


imi permit sa intervin :oops:
Eu consider ca experientele sunt ca mersul pe scari. Urci sau cobori cu un efort mai mare sau mai mic, cu stari conexe, tinandu-te de bara, invingandu-ti frica de inaltime, atent la inegalitatea treptelor, incordandu-ti muschii pentru a te deplasa. Brigid se referea la faptul ca o data ce ai ajuns pe o treapta nu trebuie sa iti ocupi mintea cu ce ai trait pana ai ajuns acolo(experientele ascensiunii) si trebuie sa te opresti pentru o secunda si sa traiesti scopul pentru care ai dorit sa ajungi acolo. Emotia ta trebuie sa fie raportata la noul nivel pe care il ai nu sa se consume in retrairea efortului sustinut de a urca. Iti poti aminti ca ai depus efort sa ajungi in varful treptelor, dar din moemntul in care ai ajuns trebuie sa te lasi in voia noii deschideri, in voia noii stari.
Nu trebuie sa ne negam experientele, ci trebuie sa le traim ca pe niste amintiri si sa ne recuperam energia din actiunile trecute pentru a putea trai reusita de a ajunge in varful treptelor. daca nu face asta ne vom opri des sub povara sarcinilor si vom tipa in gura mare "Ia uite ce fac treptele astea din mine. De ce trebuie sa traiesc asa ceva?"
Spun asta (si acesta este si motivul pentru care am intervenit) deoarece cu luni in urma, Brigid imi spune asta cu o intelegere si atentie cum rar mi-a fost data sa vad. Merita ca intreaga ta viata sa devina amintire, nu un vulcan incins, merita sa-ti lasi emotia libera sa se bucure de fiecare treapta pe care urca, asemenea unui copil.
Sa lasi in urma trecutul si implicarea emotionala de acolo este o grea sarcina si poate cea mai grea, dar daca incerci vei vedea ca urcatul treptelor va fi un proces normal si firesc, iar schimbarile pe care aceste trepte ti le vor aduce in viata sunt placute si incarcate de alte emotii, ca hainele unui nou sezon.



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Nov 08, 2005 7:53 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
ai talent de pedagog, coser, stii foarte bine sa explici, incat si cel mai nepriceput invatacel sa-si lumineze mintea! :wink: dar, cum spuneai, e foarte greu sa te desprinzi de trecut, mai ales daca el a avut o incarcatura emotionala intensa! Stii, am impresia ca e o gandire tipic masculina! Barbatii pot renunta mai usor la trecut pentru a privi inainte! ( am observat la mai multe persoane acest lucru) Femeile, probabil, privesc instinctiv catre trecut, dorind sa-i pastreze farmecul, dar si sa gaseasca liantul potrivit pentru a ajunge intr-un viitor sigur.


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Nov 09, 2005 4:13 am 
User avatar

Joined: Thu Jul 21, 2005 11:18 am
Posts: 54
Hai sa privim putin din perspectiva non-umana intreaga problema...ca si cum noi am fi Universul in acest moment si ne-am gandi celulele care ne compun. Sau hai sa ne privim pe noi insine ca pe niste reprezentari ale unor principii, fara urma de implicare personala in ceea ce experimentam...sau experimenteaza fiinta noastra umana. De aici vedem ca trairile noastre, amintirile, tot trecutul, reprezinta niste atasamente care ne limiteaza libertatea la fel de mult pe cat ni se par de necesare acum, ca oameni ce suntem. Moartea va transforma in neant tot ceea ce am trait si, daca nu vom putea anula principiile de baza pe care le-am acceptat de-a lungul vietii, constiinta ne va fi dispersata in univers. Experienta noastra de viata ne este necesara sa supravietuim in lumea in care ne-am nascut, dar pt a da continuitate constiintei dincolo de experienta umana avem nevoie de recuperarea energiei irosite de-a lungul vietii; practic am folosi in directia aceasta forta care ne poate ucide. Omul poate deveni un instrument capabil sa inmagazineze si sa dirijeze energie; dar cand "magazia" lui este plina de sentimente, amintiri, ganduri, dorinte, energia infinitului nu poate circula libera prin el. Daca ne-am debarasa de acest inventar, ne-am putea strecura in necunoscut si am avea experienta directa a cunoasterii. Universul are nevoie de constiinta noastra imbogatita prin trairi, dar noi ii putem oferi un surogat si ne-am castiga astfel libertatea...isi doreste cineva mai mult decat a fi liber? Eu sincer ma cam opresc aici :wink: .

Codru (frumos nume), nu stiu daca femeile difera fata de barbati in ceea ce priveste felul cum se raporteaza la trecut...poate este o chestiune de siguranta emotionala sa stii ca vii de undeva, ca ai un background care-ti da o continuitate, nu stiu. Oricum nu inteleg cum iti poti pastra farmecul agatandu-te de trecut, dar femeile sunt cam ciudate ce-i drept :D. Din punct de vedere vibrational femeile sunt diferite de barbati, dar reducand totul la energie lucrurile despre care vorbesti nu mai au nici o importanta: este acolo un domeniu impersonal, probabil infricosator (pe unii cred ca ii sperie mai mult infinitul decat dragonii inaripati), dar de acolo venim cu totii cand ne creem iluzia unei vieti materiale. Sincer diferentele din real dintre femei si barbati nu-mi spun nimic, imi este suficient sa stiu ca suntem complementari si cam atat, prea mult nici nu ar trebui sa se vorbeasca de asta...dincolo de aceasta evidenta Universului nu-i pasa cine suntem ca persoane. Asa ca trebuie sa urcam singuri treptele despre care vorbea Gheorghita :roll: .



_________________
Vi døde ikke... Vi har aldri levd
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Nov 09, 2005 11:51 am 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
si atunci, care este scopul vietii? E doar o pedeapsa, o ingreunare a constiintei noastre? De ce e nevoie sa trecem prin vieti ca sa ajungem la adevarul absolut, daca, oricum, trebuie sa ne eliberam de "incarcaturile" telurice? De ce trebuie sa suferim? Nu prea inteleg... (poate ai dreptate, se vede ca ai studiat in sensul acesta, pe cand eu sunt o neinitiata) :oops:


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Nov 09, 2005 11:56 am 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
....sau, viata e o treapta? Totul are ca finalitate urcarea altei trepte? Si toti, mai devreme sau mai tarziu , urcam acelasi numar de trepte? Sau putem aluneca ireversibil dincolo de balustrada?.........(ma depasesc aceste discutii... probabil , de teama sa nu gresesc prea mult, mai bine ma retrag...)


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Nov 09, 2005 5:39 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
Viata are caracterul ei trist si complex deopotriva... Nu cred ca te depasesc toatea acestea, nici chiar discutia, doar ca nu te-ai gandit pana acum ca ea, viata, ar putea fi interpretata si asa. Aici noi nu putem decat sa cautam posibile explicatii. Este adevarat ca renuntarea la ceea ce construim in acasta viata este o etapa importanta dar nu trebuie sa confundam asta cu negarea realitatii terestre... Marii maestri au avut puterea sa traiasca si in fizic, dar si in subtil cu aceiasi intensitate, iar eliberarea lor de conditionari nu a implicat negarea, ci intelegerea vietii terestre si integrarea ei intr-un set de reguli de conduita simple, dar puternice care construisc in loc sa distruga. Poate de aceia se si numesc Mari Maestri si nu altfel pentru ca simplitatea lor si savoarea cu care au cautat sa inteleaga viata, nu sa o nege, a cucerit intotdeauna.
Totul este facut cu rost, chiar si visul, chiar si ispita, chiar si inselarea, pacalirea pe care o acceptam, consideram ca doar ceea ce vedem in jurul noastru este realitate. Totul are un rost si faptul ca suntem aici ne defineste pe noi ca oameni. Trebuie sa iubim aceata lume pentru a o putea sfinti ("Omul sfinteste locul") si apoi sa renuntam la ea ca la o camera stramta si sa ne mutam in alta parte fara resentimente, negare, ci cu atitudinea celui care traieste in prezent. In felul acesta renuntarea poate deveni constructiva. Doar asa devenim puternici, pentru ca fuga de realitate o facem deja de mult timp si vedem pe resentimentele noastre cat de utila este.
Brigid are dreptate si mie umeori viata imi ofera multiple situatii pline de tristete, dar sper ca intotdeauna ultima picatura de amar este mai dulce decat dulcele, pentru ca am invatat sa cred cu tarie ca toate au un rost... si chiar au!



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Nov 10, 2005 4:52 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
de ce crezi ca explicatia ta e valabila? e doar o posibilitate, din multe alte posibilitati! Si mie imi place sa cred ca totul are un rost...pacat, insa, ca eu inca nu mi l-am descoperit!...


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Nov 10, 2005 4:56 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
brigid, ma bucur ca iti place numele meu... doresc, de o vreme, sa te intreb ceva! (iarta-mi ignoranta!) : ce semnifica acele cuvinte din josul mesajelor tale?


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Nov 10, 2005 5:33 pm 
User avatar

Joined: Thu Jul 21, 2005 11:18 am
Posts: 54
codru wrote:
brigid, ma bucur ca iti place numele meu... doresc, de o vreme, sa te intreb ceva! (iarta-mi ignoranta!) : ce semnifica acele cuvinte din josul mesajelor tale?


"We are not dead...we have never lived". Nu te acuza de ignoranta, norvegiana nu o stie chiar toata lumea :wink: .



_________________
Vi døde ikke... Vi har aldri levd
Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Nov 10, 2005 7:13 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
:) mi-era rusine sa intreb si ce limba este, dar m-ai lamurit tu!...multumesc pentru raspuns!
Desi numele tau are o tenta nordica, straina, apreciez frumusetea si corectitudinea limbii romane pe care o folosesti! Toata stima!


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Fri Nov 11, 2005 9:13 am 
User avatar

Joined: Thu Jul 21, 2005 11:18 am
Posts: 54
:oops:



_________________
Vi døde ikke... Vi har aldri levd
Offline
 Profile Send private message  
 
Display posts from previous:  Sort by  
 Page 1 of 1 [ 20 posts ] 

All times are UTC + 2 hours [ DST ]


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 5 guests


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
phpBB skin developed by: John Olson
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group