It is currently Thu Mar 28, 2024 11:09 pm

All times are UTC + 2 hours [ DST ]




 Page 1 of 1 [ 27 posts ] 
Author Message
 Post subject: relatia intre mama si fiu in timpul adolescentei
PostPosted: Tue Jan 31, 2006 3:08 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
Hallo..,

as vrea sa va invit la o conversatie pe tema asta.
In special as dori sa invit barbatii la discutie. Ei au fost adolescenti si au avut mame.
M-ar interesa sa aflu ce le-a placut si ce nu. As dori sa-i inteleg pe fii mei mai bine.

Nu avem masculi in familie.Dumnezeu ma mintuit acum cu trei :lol:
Citeodata am impresia ca vin de pe alta planeta. As dori sa-i inteleg pe fii mei mai bine.

Va pup

Laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Sun Feb 05, 2006 9:20 pm 

Joined: Tue Jan 24, 2006 9:43 pm
Posts: 143
buna, laura
vad ca barbatii nu vor sa-si dea cu parerea...
poate tot noi femeile o vom scoate la capat si de data asta. dar cred ca e nevoie de un punct de reper. poate n-ar strica sa spui concret despre ce este vorba... altfel riscam sa vorbim "in general", fara spor si fara folos.


Offline
 Profile  
 
 Post subject:
PostPosted: Sun Feb 05, 2006 9:45 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
buna daniela :) ,

ma referam la metamorfoza ce o fac baietii in timpul adolescentei..
fiul meu a fost foarte mamos..chiar peste masura..pe la 12 ani a inceput sa se schimbe si sa se distanteze..cel putin fizic.
dar ii place nespus de mult sa discute si sa se certe cu mine.
cind ii iau pe fratii lui in brate (care sint mai mici) este foarte gelos( ii cam discrimineaza :?
iar eu stau intre scaune. cind ii apar imi reproseaza ca pe el nu-l iubesc..
cauta sa-mi fie aproape..si asta prin discutii provocate..care aduc cearta.
cind nu reactionez la provocarile lui, imi reproseaza ca-l ignor (ca nu imi pasa de el)
ii place nespus de mult sa se masoare intelectual cu mine. ma respecta si ma admira cind stiu sa-i raspund intrebarile lui deseori subtile(capcane).
stiu ca sint omul cel mai important din viata lui..iar eu il iubesc ca ochii din cap..dar de ce imi exploteaza energia si sentimentele? cum sa reactionez?

cu drag
laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Mon Feb 06, 2006 12:28 am 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
Eu sunt cel mai mic in familie... si mai am un frate mai mare si o sora... tot timpul am avut impresia ca lor li se acorda mai multa atentie, cu ei se vorbeste mai mult si ca mie nu mi se explica suficient de multe.
Mama mea este Rac si nu prea am inteles retinerile ei mult timp. Acum insa vad lucurile altfel. Am judecat duritatea cu care ea a privit viata si am acuzat unele actiuni ale sale in sensul ca as fi preferat sa fie altfel.
Acum privind in urma sunt mai mult decat impacat si vad la mama mea acum aceleasi reactii pe care le-a avut dintotdeauna. Acum inteleg ca tot timpul s-a uitat la noi la niste oameni maturi atunci cand ne vorbea, iar cand credea ca ne depasesc greutatile, tacea.
Tacerea mamei in ochii unui adolescent aduce acestuia mari semne de intrebare. De multe ori am avut impresia ca adolescentei i se acorda o importanta gresita. Adolescenta este tot o varsta a copilariei si nu este asa cum se crede una de trecere. Prin urmare copilului adolescent trebuie sa i se explice nu situatia, ci de ce oamenii fac anumite alegeri. In acelasi timp el trebuie sa stie ca pasul sau inainte nu il obliga sa parcurga aceleasi experiente... daca adolescentul intelege asta el va sti cu ce porneste in viata si cu ce nu.
Maturizarea prematura a tinerilor din zilele noastre nu poate fi decat cauza unui stres teribil la care sunt supusi. Au prea multe alegeri de facut... prea multe... si se vad in fata unor situatii pe care nu le pot incadra. Compara cu ceea ce vad la oamenii mari si cred ca e bine... cei mari se uita la ei ca la niste oameni care obligatoriu trebuie sa greseasca pentru a reusi... de ce nu poate un tanar sa fie impecabil din primul moment?
Sunt multe pe care inca nu le inteleg despre adolescenta tinerilor din zilele noastre.



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Mon Feb 06, 2006 7:06 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
Quote:
Gheorghita
Sunt multe pe care inca nu le inteleg despre adolescenta tinerilor din zilele noastre.

:? mie imi spui....

laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Feb 07, 2006 5:46 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
culmea, si eu sunt cea mai mica in familie !!!... am tot o sora si un frate, mai mari cu mult decat mine, astfel incat niciodata nu am simtit ceea ce ai simtit tu, Gheorghita! Eu m-am simtit intotdeauna cea "grozava", rasfatata familiei, aveam propriul meu univers si nu cautam prea mult sa inteleg lumea celor mari ! Mi se parea prea absurda (si poate chiar e!)
Acum insa e alfel... daca eu eram inca "necoapta", copil, la 18 ani, culmea, copilul meu, la 11 ani e mult mai matur decat eram eu la varsta adolescentei. Nu stiu, dar parca lumea are alt curs, alt ritm, mult mai accelerat. Tinerii de azi sunt mult mai rebeli decat eram noi si poate, de aceea , fac multe greseli, deoarece nu prea accepta sfaturi. Sunt mult prea liberi, dar in sensul in care ei nu prea stiu adevarata semnificatie a libertatii. Unii sunt chiar rai si razbunatori pe proprii parinti! Chiar de curand m-am confruntat cu un asemenea caz : un baiat de aprox. 15 ani a plecat de 3 nopti de acasa fara sa-si anunte parintii unde se duce. Impreuna cu alt prieten a plecat la Bucuresti, apoi la Brasov, sa se distreze, ca baietii, la ski! In timpul acesta, parintii l-au cautat cu disperare, nestiind unde e! Mama, tocmai se intorsese din Italia, de la lucru, in seara in care baiatul deja plecase! Sa fi fost o razbunare din partea copilului pentru nepasarea parintilor?Nu stiu, dar cert e ca a reusit sa-i puna pe toti pe jar :parinti, colegi, parinti ale colegilor, profesori! Tinerii de azi au un mod absurd de a se face remarcati! Si cine e de vina?


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Feb 07, 2006 8:23 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
codru wrote:
Tinerii de azi au un mod absurd de a se face remarcati! Si cine e de vina?


Aici ai pus degetul pe rana, Codru. Raspunsul nu poate fi decat subiectiv. Unii spun ca parintii, altii ca doar adolescentii sunt vinovati. E greu sa fi obiectiv si pentru asta iti trebuie un etalon. Astrologia ar putea fi unul dintre ele, ezoterismul de asemenea, religia insa nu mai poate oferi nici o solutie tanarului care te priveste cu dispret si infatuare.
Daca privesti adolescentul prin el insusi, ceea ce reprezinta el - un copil care vrea sa inteleaga si sa simta lumea in care traieste - nu poti avea reactii dure fata de el si nici mari semne de intrebare. Este, de asemenea, greu sa separi copilul de obiceiurile pe care si le dezvolta traind in comunitate si asta este parte cea mai dureroasa a vietii de parinte. Totusi atunci cand vina se pune doar pe seama societatii eu cred ca se face o greseala. O buna prietena de-a mea are o vorba pe care eu am preluat-o cu o mare usurinta si bucurie in acelasi timp: "copii ar fi normali daca nu ar semana cu parintii". Pe langa carcacterul ei hilar aceasta idee exprima o realitate tragica. Totusi cei mai multi adolescenti trec prin divese faze care ii face pe parinti sa considere aceste schimbari decisive si intervin determinandu-i si pe ei (pe copii) sa creada ca este vorba despre o schimbare decisiva. Eu cred ca nici noi, cei maturi, nu ar trebui sa nu uitam ca aveam in interiorul nostru propriul noastru copil care ii judeca gresit pe alti copii, uneori.
Nu stiu daca asta este o solutie, dar ar putea deveni. Stiu insa, amintindu-mi cum eram eu candva, ca adolescentul nu are nevoie decat de protectie. Nu vrea sfaturi, reguli, obligatii, raspunderi... nu vrea nimic din ce i-ar putea ingradi libertatea, dar asta nu inseamna ca este independent. Se poate face o comparatie cu primii pasi la un copil mic. In adolescenta, independenta reprezinta primul pas spre maturitate... si chiar asa trebuie sa o privim. Ceea ce ne sperie pe noi este ca aici rolul parintelui este unul delicat. Aici se lucreaza pe alte planuri, unde chiar el, ca parinte, pt ca este om, are probleme si poate nu vrea sau nu stie sa le recunosca.
a lucra cu oamenii este foarte greu daca nu te incluzi si pe tine. Atunci cand vrei ca [rinte sa educi un copil trebuie sa te gandesti ca tu faci parte din aceasta educatie si nu transferi o informatie, ci il ajuti sa inteleaga. De cele mai multe ori efortul tau de a-ti face propriul copil sa inteleaga te transforma. Cine isi iubeste copilul vede aceasta transormare detasat si nu o ia ca pe un atac asupra propriei sale independenti. Copii nu sunt prosti si nici limitati, iar adolescentii de asemenea. Ne putem trezi, mai ales, acum cu generatia de cristal, ca pustii isi invata parintii cum sa comunica cu ei, cum sa gaseasca un canal de comunicatie si intelegere catre ei.
... cu toate acestea revin sid e aceasta data la vorbele dragii mele bunici care spunea: "A fi om e lucru mare"...



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Feb 07, 2006 11:12 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 18, 2005 3:57 pm
Posts: 36
Location: Timisoara
De multe ori copii ne pun in situatii inedite si pentru noi, pur si simplu nu stii daca reactia ta e cea buna sau daca e compatibila cu copilul.
Antevorbitorii mei spuneau ca e dificil sa cresti, sa educi un baiat, " fiul" ! Dar nici cu fetele nu e mai usor ! A fi parinte e cel mai dificil lucru, e starea cea mai complicata pe care am trait-o vreodata! Mi-e teama sa nu gresesc, mi-e teama sa nu devin prea posesiva, mi-e teama sa nu ofer prea multa libertate. Dar ii doresc tot binele din lume copilului meu si as vrea ca el sa fie constient de asta! Oare pe noi cine ne invata sa fim parinti?


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Tue Feb 07, 2006 11:43 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
codru wrote:
Oare pe noi cine ne invata sa fim parinti?


Trebuie sa ai vocatie de parinte ca sa poti face toate acestea in regula. Nici teama, chiar daca ea motiveaza atentia si grija pentru copil, nu este utila. Pornesti de la grija s poti ajunge usor la obsesii. Iarasi revin la cele doua aspecte pezentate anterior: iubirea parintilor fata de copii lor si vorba de duh a bunicii mele "A fi om e lucru mare!"...



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Feb 08, 2006 6:07 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
Quote:
Gheorghita
a fi om e lucru mare!"...



inteleapta bunica ta asta :)


Quote:
codru wrote:
oare pe noi cine ne invata sa fim parinti?


buna intrebare.. :!:
pentru mine este o diferenta foarte mare daca am de face cu un tinar (adolescent) sa-u cu copilul meu. Unui tinar sint un mentor ..ma staduiesc sa-l invat unele lucruri (necesare lui.)
imi fac serviciul cu raspundere dar nu sint sub presiune.
cind am inceput sa predau aratam cu mult mai tinara pe cit eram. vorbesc incet si cu un ton calm. nu ma-u luat prea in serios..primii doi ani au cazut multi studenti la sesiunile mele .
intre timp auzi in sala cind cade o foaie de pe catedra. relatia noastra este buna. bazata pe respect reciproc.
la copii mei simt altvceva. sufletele lor mi-au fost incredintate de dumnezeu. ma rog in fiecare seara sa-mi dea domnul dragostea si intelepciunea sa le pot fi o mama buna.
ma straduiesc zi de zi...dar cind vad ca toata munca si energia mea nu este luata in serios mi se inegreste sufletul. la ei nu pot privi problema cu distanta finca sint prea implicata emotional.

cum spuneai codru :!:

Oare pe noi cine ne invata sa fim parinti?


Cu drag

Laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Wed Feb 08, 2006 9:19 pm 
User avatar

Joined: Wed Jul 20, 2005 10:49 pm
Posts: 821
teama ca am putea gresi in educarea propriilor copii mi se pare firesc sa existe si sa fie cu atat mai puternica cu cat am contientizat mai bine rolul de parinte. sigur am gresi daca am fi convinsi ca nu exista riscul de a gresi! am fi mai superficiali...
nu cred ca ne poate invata cineva sa fim parinti. sunt lucruri care nu se invata.ne nastem cu ele si le dezvoltam atunci cand le vine timpul!


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Feb 09, 2006 12:34 am 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
multumesc mag,

Quote:
sunt lucruri care nu se invata.ne nastem cu ele si le dezvoltam atunci cand le vine timpul!




de aceia sintem aici ..sa ne dezvoltam simturile si intuitia pentru a deveni parinti buni si intelegatori,
care au dreptul sa faca si greseli :wink:

Quote:
Gheorghita
De cele mai multe ori efortul tau de a-ti face propriul copil sa inteleaga te transforma. Cine isi iubeste copilul vede aceasta transormare detasat si nu o ia ca pe un atac asupra propriei sale independentei
[/quote]

multumesc Gheorghita :!:

Este una din cele mai intelepte propozitii pe care le-am auzit vreodata..
Am sa mi-o pun la suflet :!:

Multumesc ca imi sinteti alaturi :)

Cu drag Laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Thu Feb 09, 2006 8:01 pm 

Joined: Tue Jan 24, 2006 9:43 pm
Posts: 143
buna, laura
mi-ar fi placut sa ne vorbesti despre fiul tau, despre felul lui de-a fi, sa spui concret ce te nemultumeste.
nu as vrea sa te superi pe mine, dar din ce ai spus pina acum eu am inteles ca te deranjeaza faptul ca nu se supune regulilor si autoritatii tale (calma si masurata, dar tot autoritate), cum fac studentii tai.
fiul tau cel mare are multa personalitate, poate e si posesiv si putin gelos pe fratiori (poate si pe serviciul tau; fiul meu, cand era mic si eu eram in sesiune se culca pe cursuri ca ma impiedice sa citesc).
poate te provoaca uneori pt a-ti atrage atentia, alteori pt a te necaji si a-ti da de inteles ca iti stie punctele slabe si stie cum sa le "exploateze". e complexul intaiului nascut care simte mereu nevoia sa-si verifice fortele si pozitia in cadrul familiei.
poate se cearta cu tine doar ca sa-si "etaleze" fortele, sa-ti arate ca are punctele lui de vedere si lupta pt ele....

astept vesti
numai bine


Offline
 Profile  
 
 Post subject:
PostPosted: Fri Feb 10, 2006 4:49 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
hallo daniela :) , o zi buna tutor,

am sa incerc sa va povestesc in detaliu ce ma deranjeaza..

Quote:
daniela
din ce ai spus pina acum eu am inteles ca te deranjeaza faptul ca nu se supune regulilor si autoritatii tale


raspunsul este da..si nu :D

nu ma deranjeaza ca mi se opune....trebuie sa invete lucrul asta..si el invata cu mine caci se simte in siguranta.
el stie ca dragostea mea nu este conditionata. nu mi-as dori sa-mi vad ca fii , oameni supusi cu capul intre umeri fara coloana vertebrala.
ma deranjeaza ca nu ajung la constinta lui..niciodata nu am cerut cuiva ,sa execute ceva. intotdeauna am incercat sa explic..si sa conving cu argumente chiar si la copii..
dar el nu reactioneaza decit la consecinte..ma obliga sa fiu dura..cea ce ma inhiba. il iubesc si cind trebuie sa iau consecinte ma doare pe mine mai mult.nu vrea sa invete..cu toate ca este peste mediu de inteligent. asta nu spu eu, ci testul IQ.
il pot convinge doar cind tau un pic din comfortul lui. ma doare cind vad ca nu reactioneaza la apelarile mele. nu vreau sa ridic tonul si nu vreau sa pedepsesc...vreau sa ma inteleaga. imi iau destul timp pentru el..
nu invata, se culca noaptea tirziu, nu-i in stare sa-si puna hainele murdare in cosul ptr. spalat, nu-si stringe lucrurile de pe jos, ca femia de servici sa poata face curat, traieste intr-o letargie totala.
nu vrea sa fac nici un sport, nu se intilneste cu prieteni.
pe tatal lui nu-l ia de loc in serios. il viziteaza dar se uita la el "cu mila".Singura autoritate care pe undeva o accepta, sint eu.
dar de ce doar cu autoritate? de ce nu pot ajunge la constinta lui? fara presiune?
nu are inca 16 ani si este cu 20cm mai mare si cu peste 20kg mai greu ca mine ma simt penibil cind trebuie sa-l trimit in camera lui, ca-i chinuie sau bate pe fratii lui mai mici..
fratii lui sufera mult din cauza lui. am ajuns sa-l trimit pe o saptamina la taica-sau. i-am dat timp de reculegere..am spus ca cind are de gind sa se comporte cum se cuvine poate veni oricind acasa ca il ateptam.a venit foarte cuminte si luminat inapoi.
ma sunat in fiecare zi sa-mi spuna ca ii este dor de noi.
toata minunea a durat trei zile..in a patra a fost acelas ca si inainte.
cred ca autoritatea este devina..dar poate prea putina autoritate.. :?:

cu bine Laura


cu bine Laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Sun Feb 12, 2006 9:59 pm 

Joined: Tue Jan 24, 2006 9:43 pm
Posts: 143
draga laura, daca as fi gasit raspunsul la intrebarile tale as fi o fericita, pt ca ma confrunt cam cu aceleasi probleme. intrucat fii nostri au varste apropiate, propun sa-l rugam pe gheorghita sa ne ajute sa facem o analiza a temei genratiei lor, s-ar putea sa gasim acolo o explicatie.
si fiul meu e "branza buna in burduf de caine". dar toate informatiile pe care le-a asimilat le etaleaza numai acasa sau in cadru restrans, iar scoala nu prezinta nici un interes pt el. nu are nici o ambitie legata de ea si i se pare ca ceea ce se invata la scoala lui nu i-ar putea folosi nicicum in viata. stie vag ce ar vrea sa faca, dar nu si cum va ajunge acolo. poate... teleportandu-se, ca in filme!
cand era mic abia asteptam sa creasca ca sa pot vorbi cu el ca si cu un om mare, sa nu fie nevoie de pedepse si metode coercitive. credeam ca e de-ajuns sa-i explic un lucru si el va intelege.
insa nu, eu vorbesc, eu aud... imteresant este ca, spre deosebire de fiul tau, el opune rezistenta in loc sa ma contrazica. o rezistenta pasiva. daca il intreb de ce face ce face, el tace! el nu se lupta cu mine, ci cu el. e un don quijote in lupta cu morile de vant ale propriilor trairi (senzatiile nu pot fi argumentate si analizate) si vise. si nu-l pot acuza pt ca simte intr-un anume fel (poate fi ranit usor) si nici nu-i pot lua visele...
e destul de ordonat (poate pt ca stie ca incearca sa ma menajeze cat de putin), chiar tine la ordine si curatenie, desi nu se implica efectiv. dar la anumite laturi ale igienei si aspectului persoanei sale pare sa fie indiferent.
stiu ca tine la mine, dar de multe ori parerile si sistemul meu de valori nu au prea multa trecere, pt ca sunt mama si apartin altei generatii. daca eu il invat unele lucruri nu da multa importanta, dar daca aude acelasi lucru de la cineva de virsta lui acorda credibilitate si, poate, isi aminteste ca si eu am spus acelasi lucru.
nici fiul meu nu face sport, desi are un fizic de rugbist, si iese atat de rar din casa ca uneori imi spun ca ar fi fost mai bine sa fie fata.
cum nu am unde sa-l trimit de-acasa ca sa-l pedepsesc, am doar putine posibilitati de a lua masuri... ii inchid tastatura sau monitorul. rezist 1 saptamana la insistentele lui si apoi o luam de la capat...
oricum, este foarte priceput in a ma manipula, in a ma peria, in a ma aburi si indupleca.
dar asta e el. pot sa-l schimb atata timp cat el nu vrea, desi isi da seama ca, de multe ori, este propriul lui dusman?
ar fi ca si cum ar trebui sa-i schimb destinul...
pot gandi in locul lui? pot actiona pt el?
trebuie sa-si traiasca viata si sa invete pe pielea lui, din propriile greseli...
iar eu... oi avea si eu lectia mea de invatat din toate astea...


toate cele bune


Offline
 Profile  
 
 Post subject:
PostPosted: Sun Feb 12, 2006 11:29 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
hallo daniela.., buna seara tuturor,


dupa cite vad sintem in aceias barca

Quote:
ii inchid tastatura sau monitorul. rezist 1 saptamana la insistentele lui si apoi o luam de la capat...



Quote:
oricum, este foarte priceput in a ma manipula, in a ma peria, in a ma aburi si indupleca
.


este o pasaga din viata mea :)

cum se spune:
doamne da-mi puterea sa schimb lucrurile, ce le pot schimba
invata-ma sa accept, ce nu pot schimba
si da-mi intelepciunea sa stiu se le difer

si eu la-s ruga pe Gheorghita sa ne ajute sa facem o analiza a temei genratiei lor, s-ar putea sa gasim acolo o explicatie.


cu bine

Laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: copiii nostri
PostPosted: Thu Jul 13, 2006 9:18 am 
User avatar

Joined: Mon Jul 03, 2006 2:11 pm
Posts: 156
Location: Galati
Am citit cu placere ce s-a postat in acest "Club" , am si eu trei copii (un baiat si doua fete) adolescenti.
Osho ne zice: (citez din memorie) "copilul este ca o sageata , dupa ce a zburat nu mai are rost sa alergi dupa ea"


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re: copiii nostri
PostPosted: Thu Jul 13, 2006 7:59 pm 

Joined: Tue Jan 24, 2006 9:43 pm
Posts: 143
SKORPIA wrote:
Am citit cu placere ce s-a postat in acest "Club" , am si eu trei copii (un baiat si doua fete) adolescenti.
Osho ne zice: (citez din memorie) "copilul este ca o sageata , dupa ce a zburat nu mai are rost sa alergi dupa ea"


bun venit la club, skorpiutza

nu l-am citit pe osho, asa ca m-as bucura daca mi-ai oferi si interpretarea acestei consideratii a lui. iar daca ne-ai povesti cate ceva din experientele pe care le-ai avut ca mamica am asculta cu placere si atentie. :) :wink:


Offline
 Profile  
 
 Post subject:
PostPosted: Fri Jul 14, 2006 11:29 am 
User avatar

Joined: Mon Jul 03, 2006 2:11 pm
Posts: 156
Location: Galati
Daniela, multumesc pt. urarea de bun venit!
Ti-as putea oferi o interpretare proprie: Osho spune ca nu e bine sa ne amestecam prea mult in destinul copiilor nostri, deoarece riscam sa-i deviem de la propiriul drum. Parintii isi impun de multe ori propria dorinta in viata copiilor, propriul vis, uitand ca au si ei dreptul la visul lor. Voi mai cita cate ceva din Osho dar la cap.: "versuri, citate, vorbe de duh"
In ce priveste copiii mei , ar fi multe de povestit, poate prea multe. Poate voi face si asta, dar , cum am spus copiii mei sunt adolescenti, avem net acasa, daca ar intra si ei pe acest site, si ar vedea ca am vb de ei, chiar de bine, nu stiu daca ar accepta.


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: hi
PostPosted: Fri Jul 14, 2006 4:36 pm 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
:D hallo scorpia

bine ai venit in clubul parintilor...ma bucur ca avem nitel miscare pe aici...

chiar a adormit de tot. ..

hallo mamicilor..,hallo taticilor

ce sa va spun ..michael fiul meu cel mare, a plecat in tabara cu scoala.

la intrebarea de ce nu isi ia mobilul cu el :" ce...ca sa ma poti controla"
:? :? ups... :oops:

Oare are dreptate :oops: :wink:

Laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Fri Jul 14, 2006 7:21 pm 

Joined: Tue Jan 24, 2006 9:43 pm
Posts: 143
SKORPIA wrote:
in ce priveste copiii mei , ar fi multe de povestit, poate prea multe. Poate voi face si asta, dar , cum am spus copiii mei sunt adolescenti, avem net acasa, daca ar intra si ei pe acest site, si ar vedea ca am vb de ei, chiar de bine, nu stiu daca ar accepta.


multumesc pt interpretare. :) constat ca sunt in asentimentul onorabilului domn in aceasta privinta. :wink:

ezitarea de a vorbi despre experinta ta o pun pe seama zodiei scorpionului... :wink:
discutiile din acest topic consider ca s-au incadrat totdeauna in limitele bunului simt si nu au "violat" intimitatea copiilor si că parintii nu au sarit peste cal in vreun fel. si au incercat mereu sa filtreze lucrurile prin prisma astrologiei si sa gaseasca in aceasta stiinta explicatii si ajutor pe care, poate, altfel nu l-au gasit (fara acest punct de referinta, nu as fi indraznit sa postez aici, ci pe un site de genul www.desprecopii.ro ).

nu cred ca, daca ar citi ce s-a spus despre ei pe acest forum, copiii nostri ar avea ce sa ne reproseze (eu una chiar mi-am instiintat progenitura ca-l "puric" cu fetele de pe forum... dar nu i-am spus ca acest club este un fel de declaratie de dragoste, un mod de a-i multumi pt ca m-a ales sa-i fiu mama). :roll:

si mai stiu, de la fiu-meu, ca si copiii isi analizeaza (termenul "barfesc" ar putea displace vreunui puritan idealist) parintii, cu colegii sau prietenii. ar fi o naivitate sa credem ca ei nu vorbesc despre noi ori de cate ori au ocazia sau motive...

oricum, acest topic a fost deschis pentru schimb de experienta in meseria asta grea de MAMA si le multumesc celor care au participat pana acum (pt ca mi-au fost parteneri de discutii si nu m-am simtit singura). le multumesc si celor multi care au citit si-atat (pentru ca iubesc copiii si copilaria. pentru ca le pasa).

iti multumesc si tie skorpia si sper sa mai treci pe-aici.


Last edited by daniela on Sun Jul 16, 2006 5:14 pm, edited 1 time in total.

Offline
 Profile  
 
 Post subject: puii invata sa zboare
PostPosted: Fri Jul 14, 2006 8:19 pm 

Joined: Tue Jan 24, 2006 9:43 pm
Posts: 143
Laura wrote:
c
ce sa va spun ..michael fiul meu cel mare, a plecat in tabara cu scoala.
la intrebarea de ce nu isi ia mobilul cu el :" ce...ca sa ma poti controla"
:? :? ups... :oops:
Oare are dreptate :oops: :wink:

Laura


si mie mi s-a intamplat asta... :cry:
copiii cred ca e o modalitate de a-i controla, noi credem ca e doar o dovada a griji noastre. cand vor creste si acelasi lucru li-l vor spune copiii lor, vor trai aceeasi nedumerire. bine-ar fi sa fim pe-aproape si sa-i tragem de maneca: "si tu ai facut la fel. sau nu-ti mai aduci aminte?" :evil:

mie mi se mai intampla o chestie interesanta...
cand el a fost intr-o excursie, acum mai multi ani, deci era mai mic decat michael, n-a vrut sa fie sunat. dar cand eu am fost plecata, o zi sau mai multe, a pretins sa-l zilnic, macar o data, la ore fixe. iar daca am uitat, in minutul urmator celui fixat imi zbarnaia telefonul! :oops: cine pe cine controleaza in cazul meu? sa fie de vina saturnul lui conjunct cu soarele meu (si saturnul mamei mele e conjunct cu soarele meu, si e tot panicarda si incearca sa-si asigure linistea si siguranta controland pe ceilalti, desi e o iluzie ca poate reusi asta si ca poate castiga ceva... interesant este ca si saturnul meu e conjunct cu soarele ei si in cuadratura cu saturnul ei. in cazul lui G, saturnul meu e in sextil cu soarele lui).

week-end linistit laura. si vacanta placuta copilului.
"puilor" nostri le-au crescut aripi si invata sa zboare. puii nu trebuie tinuti in cuib mai mult decat vor, dar nici imbranciti afara daca ei cred ca nu le-a venit vremea (asta e un sfat pt mine insami :wink: ). lor le trebuie rabdare sa invete sa zboare, noua ne trebuie rabdare sa asteptam sa invete sa zboare (si sa se intelepteasca :wink: )


Offline
 Profile  
 
 Post subject:
PostPosted: Sat Jul 15, 2006 8:00 am 
User avatar

Joined: Mon Jul 03, 2006 2:11 pm
Posts: 156
Location: Galati
Buna Laura, bine te-am gasit! Stii ce cred eu? Te va suna el din tabara sa-ti spuna ca e bine. Copiii stiu ca parintii sunt ingrijorati.

Da, Daniela, s-ar putea sa ai dreptate, scorpionii sunt mai secretosi, sau poate nu am avut eu suficienta inspiratie. De fapt, copiii mei fiind la o varsta cand se pregatesc sa-si ia zborul, nu pot sa vb. prea mult despre asta. Parintii doresc sa-si vada copiii realizati, la casele lor, dar care e acela care nu are o strangere de inima vazand locul gol ramas in urma plecarii lor?


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: copii nostrii
PostPosted: Sun Jul 16, 2006 1:46 am 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
:) aveti dreptate fetelor...

pruncul mi-o venit a acasa :D

ochii ne-au sclipit la amindoi cind ne-am intilnit pe peron.. :oops:
a slabit citeva kg (are de unde :) ca ia lipsit mincarea mamei si somnul!! ..: :evil:

copii nostri sint grijile dar si bucuriile vieti noastre. :wink:

Quote:
SKORPIA
dar care e acela care nu are o strangere de inima vazand locul gol ramas in urma plecarii lor?
[/quote]

cind copii sint mici trebuie sa le dam radacini..., iar cind sint mari aripi...asta este legea naturii...

va pup

laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject:
PostPosted: Sat Nov 17, 2007 10:07 am 

Joined: Tue Jan 16, 2007 6:29 pm
Posts: 8
Salutare tuturor.Mi-am permis sa citesc ceea ce ati postat si sint impresionata ,sinteti mame bune,excelente.
Oricare din voi mi-ar fi placut sa fi fost mama mea.Atita iubire e in cuvintele voastre.Atita indragostire de copii!
Bine faceti!Ce mult mi-a lipsit mie iubirea parintilor cind eram adolescenta.
Adolescentii sint inca niste copii care se " joaca" ,daca nu s-ar juca ar deveni adulti,ar avea griji,temeri...


Offline
 Profile Send private message  
 
 Post subject: Re:
PostPosted: Fri Nov 21, 2008 1:12 pm 
Admin
User avatar

Joined: Tue Jul 19, 2005 8:15 pm
Posts: 2232
Location: Barlad
SKORPIA wrote:
Copiii stiu ca parintii sunt ingrijorati.


Un articol foarte interesant pe acest subiect...
http://www.psychologies.ro/Dosar-PSY/Fa ... 265/545692



_________________
Gheorghitã COSER (www.coser.ro)
Image
Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
 Post subject: Re: relatia intre mama si fiu in timpul adolescentei
PostPosted: Sat Nov 22, 2008 12:29 am 

Joined: Sun Jul 31, 2005 1:01 pm
Posts: 193
Location: München
multumesc gheorghita :)
intradevar un site interesant...

am recitit postarile mele de acu 2 ani 1/2..
si am zimbit in in sinea mea. michael avea 16 ani si ma zbateam cu pubertatea lui :D
dragii mei vreau sa va linistesc...totul trece si se face bine.
are 18 ani 1/2. sa facut barbat ( tot putin dezordonat :lol: ) notele sint mai bune ca in toti ani din urma. munceste in timpul vacantelelor.este constincios si sincer.

ma pupa iara in public si ma ocroteste parca ar fi el acum closca mea :lol:

daca aveti un copil in pubertate:

atunci cind merita cel mai putin..trebuie sa-l iubesti cel mai mult ..ca atunci are mai mare nevoie de tine :D

pe mine ma asteapta acum fiul nr. 2 si apoi nr.3 (cu un an diferenta :lol: )

capul sus :lol:
laura


Offline
 Profile Send private message E-mail  
 
Display posts from previous:  Sort by  
 Page 1 of 1 [ 27 posts ] 

All times are UTC + 2 hours [ DST ]


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 6 guests


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
phpBB skin developed by: John Olson
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group